In aceasta carte Agnes Grunwald-Spiel face referire la acele omisiuni importante si inevitabile in recunoasterea faptelor celor "Drepti intre popoare". Au fost sute, poate chiar mii de tentative de salvare care au esuat, de cele mai multe ori din cauza tradarilor din partea vecinilor sau a colaboratorilor locali, despre care nu a ramas nicio marturie: indivizi sau chiar familii intregi au fost ucise pentru ca au fost prinse salvand evrei. De cele mai multe ori, atunci cand erau descoperiti, cei care incercau sa salveze si cei pe care incercau sa ii salveze erau ucisi de fortele brutale de ocupatie, pentru care incercarea de a salva un evreu era o crima care se pedepsea cu moartea. Documentele scrise despre Polonia sub ocupatie germana arata cat de raspandite erau aceste represalii prin crima.

 

Cartea aceasta insa nu este in niciun caz una negativa. Povestile ei sunt unele care ne inspira. Exista multa suferinta in aceste pagini, dar exista de asemenea si multa noblete. Agnes Grunwald-Spier a scris o carte care ne poate oferi o raza de speranta pentru omenire; un manual modern pentru un cod de conduita care contrasteaza si poate compensa impulsurile egoiste, negative si distructive ce exista si in ziua de azi in mult prea multe zone ale globului.

Fragment din volumul "Ceilalti Schindleri" de Agnes Grunwald-Spier:
 

"In 1943, Madame Hardy a cerut familiei sa aiba grija de doua fete evreice din Antwerp, al caror tata era un bijutier. Surorile lor mai mari fusesera luate de nazisti ca sa lucreze intr-un bordel dintr-un lagar de concentrare. Claire sustine ca toate lagarele de concentrare aveau bordeluri, pentru ca germanii considerau ca barbatii lucreaza mai bine daca sunt satisfacuti sexual. Cele doua fete de care aveau grija erau cunoscute drept Fadette, care avea in jur de 13-14 ani, si Yvette, care avea 17-18 ani. Doar Fadette locuia cu ei, Yvette era plasata in alt loc, dar venea deseori in vizita la sora ei. Nu puteau sa le tina pe amandoua, pentru ca aveau multi aviatori in casa de asemenea. Toti prietenii lor gazduiau evrei, care erau mutati din loc in loc in eventualitatea unei razii a Gestapo-ului.

Fadette era o fata foarte tacuta. Manca impreuna cu familia, dar vorbea foarte putin si isi petrecea majoritatea timpului in camera ei. In mod evident, era foarte speriata. Claire crede ca mama acesteia se afla si ea intr-o alta casa, ascunsa. Tatal lui Claire a aflat numele adevarat al fetelor ca acestea au plecat in Tel Aviv dupa razboi. Au fost singurele din familia lor care au supravietuit.

Atat Louis, cat si Madame Hardy au fost intr-un final tradati de un om pe care l-au crezut a fi prieten - Prosper De Zitter. Acesta se nascuse in Flandra si fusese soldat in Canada. Se pare ca isi oferise serviciile Ambasadei Germane chiar inainte de ocupatie. Se estimeaza ca este responsabil de tradarea a cateva sute de membri ai Rezistentei, aviatori aliati si prizonieri de razboi. Acesta ii indruma la ascunzatori din Belgia si Franta, de acolo erau trimisi cu trenul la Paris de unde erau imediat arestati dupa ce paraseau gara. Atat el, cat si complicea lui, Flore Dings, au fost acuzati si impuscati in aceeasi zi, 17 septembrie 1948.

Cand Claire mi-a povestit prima data de fratele ei, mi-a spus ca misterioasa Madame Hardy a fost arestata in ianuarie 1944, a fost trimisa la Mauthausen sa fie gazata imediat si inclusa pe lista de eroi ai Belgiei. De pe internet am reusit sa aflu ca Madame Hardy a fost o persoana foarte influenta in organizarea rutelor de evadare, activitatea din Rezistenta si ascunderea evadatilor. Cunoscuta ca Edith Hardy de catre Rezistenta, aceasta s-a nascut ca Edith May Bagshaw, in 1899, in Aston, Birmingham. Tatal ei fusese bacan, iar ea era a patra dintr-o familie cu cinci copii - restul fiind baieti. A servit in Primul Razboi Mondial ca membru al Corpului Auxiliar de Femei, in ianuarie 1918, si ulterior in Fortele Regale Aeriene pentru Femei. Pe 11 decembrie 1919 s-a casatorit cu un gentleman belgian, pe nume Van-den-Hove, in catedrala din Birmingham. Acesta avea 29 de ani, iar ea 20.

Urmatorul lucru cunoscut despre Madame Hardy este acela ca, dupa invazie, era casatorita cu un alt belgian, Felix Hardy. Ca urmare a activitatilor ei, a fost arestata la locuinta ei pe 26 ianuarie 1944 pentru ajutor acordat inamicului - era membru al Service de Renseignements d'Action (SRA), nume generic pentru serviciile de informatii. A fost trimisa la inchisoarea Saint-Gilles din Bruxelles, care era destinatia obisnuita pentru membrii Rezistentei, unde a ramas pana pe 21 iulie 1944, cand a fost trimisa in Germania. Se pare ca pe 30 decembrie 1944 a ajuns in lagarul Ravensbriick, care era doar pentru femei, iar pe 7 martie 1945 a fost trimisa la Mauthausen, unde a fost gazata opt zile mai tarziu."