Catherine cea indaratnica (necartonat)
Catherine cea indaratnica (necartonat)
Pe degetele mari ale Domnului, tare greu e sa fii domnita in anul 1290!
Catherine are 14 ani si ar prefera sa iasa cu pastorul de capre, la pasune, si sa-si petreaca vremea dantuind cu satenii la praznice, dar mama si doica ei au alte idei: vor cu orice chip sa o educe ca sa devina o doamna desavarsita. Asa se face ca este supusa la cele mai plicticoase cazne: trebuie sa toarca, sa brodeze si sa carpeasca. Sa invete sa-si tina ochii plecati si gura ferecata. Sa pregateasca diferite leacuri pentru mahmureala, burti stricate, dureri de cap si de dinti (tratate atunci cel mai eficient cu gainat de corb).
Dar zile fripte ii face cu adevarat bestia de tata, care vrea sa o marite cu orice chip. Astfel, pe la conacul lor se perinda tot felul de petitori, unul mai batran si mai neispravit ca altul, insa Catherine are mereu ac de cojocul lor. Face ea ce face si toti acesti mocofani fug rupand pamantul. Asta pana cand isi face aparitia Barba Netesalata...
Fragment din romanul "Catherine cea indaratnica" de Karen Cushman:
”A doua zi a lui cuptor, praznicul Sfintilor Processus si Martinian, mucenici romani ale caror moaste vindeca de boala, dau in vileag pe cei care jura stramb si redau mintile ratacite
M-am tot gandit la maritisul meu. Odata am visat cu ochii deschisi la un print chipes, calare pe-un cal alb, invesmantat in matasuri si impodobit cu clopotei. Acum mi se da de barbat un mosneag urat mirositor si cu dintii stricati, care mai si bea ca spartul. M-as multumi si cu Alf. Insa mi-am zis ca nici biserica, nici preotul nu-i cununa cu adevarat pe oameni, ci consimtamantul lor. Iar eu nu-mi dau consimtamantul. Nu mi-l voi da in veci. Nu spun spun da, spun nu. Nu pot fi maritata fara voia mea, nu? Nu ma pot lega fedeles, nu-mi pot desclesta gura cu de-a sila si n-o pot inchide la loc, in vreme ce tata spune in locul meu „Da.”
Am auzit povesti ca asa ceva chiar s-a intamplat, dar nici macar tata nu poate fi asa de crud. Nu ma invoiesc si n-o fie nicio nunta. Amin.
A patra zi a lui cuptor, praznicul Sfantului Andrei din Creta, injunghiat de-un iconoclast habotnic
Mi-am petrecut seara asta de vara intinsa pe camp, privind cum rasar stelele pe bolta cerului. Libera. Libera. Libera! Dupa zilele negre petrecute in casa, sub lacat, ma bucur de libertate. Iata cum s-au petrecut lucrurile: in seara de dupa nunta lui Meg, am dat peste tata in preajma camarilor.
— Nu mai e vreme de pierdut, fiica mea, mi-a spus. A sosit clipa sa-ti tii fagaduiala si sa te invoiesti la nunta cu Murgaw.
— Niciodata, i-am spus. Satenii dumitale sunt liberi sa insoare cu cine poftesc, insa fiica dumitale e vanduta ca cum ar fi o bucata de branza, pe bani multi! Niciodata.
A clipit de trei ori, deschizand si inchizand gura. Apoi s-a facut rosu ca sfecla si a scuipat cuvinte fara sir:
— Meg... casa... fagaduiala... maritis.
— Am fagaduit ca voi cugeta la acest maritis, domnule, chiar am cugetat. Am hotarat sa spun nu. Nu-mi voi da consimtamantul.”
Catherine are 14 ani si ar prefera sa iasa cu pastorul de capre, la pasune, si sa-si petreaca vremea dantuind cu satenii la praznice, dar mama si doica ei au alte idei: vor cu orice chip sa o educe ca sa devina o doamna desavarsita. Asa se face ca este supusa la cele mai plicticoase cazne: trebuie sa toarca, sa brodeze si sa carpeasca. Sa invete sa-si tina ochii plecati si gura ferecata. Sa pregateasca diferite leacuri pentru mahmureala, burti stricate, dureri de cap si de dinti (tratate atunci cel mai eficient cu gainat de corb).
Dar zile fripte ii face cu adevarat bestia de tata, care vrea sa o marite cu orice chip. Astfel, pe la conacul lor se perinda tot felul de petitori, unul mai batran si mai neispravit ca altul, insa Catherine are mereu ac de cojocul lor. Face ea ce face si toti acesti mocofani fug rupand pamantul. Asta pana cand isi face aparitia Barba Netesalata...
Fragment din romanul "Catherine cea indaratnica" de Karen Cushman:
”A doua zi a lui cuptor, praznicul Sfintilor Processus si Martinian, mucenici romani ale caror moaste vindeca de boala, dau in vileag pe cei care jura stramb si redau mintile ratacite
M-am tot gandit la maritisul meu. Odata am visat cu ochii deschisi la un print chipes, calare pe-un cal alb, invesmantat in matasuri si impodobit cu clopotei. Acum mi se da de barbat un mosneag urat mirositor si cu dintii stricati, care mai si bea ca spartul. M-as multumi si cu Alf. Insa mi-am zis ca nici biserica, nici preotul nu-i cununa cu adevarat pe oameni, ci consimtamantul lor. Iar eu nu-mi dau consimtamantul. Nu mi-l voi da in veci. Nu spun spun da, spun nu. Nu pot fi maritata fara voia mea, nu? Nu ma pot lega fedeles, nu-mi pot desclesta gura cu de-a sila si n-o pot inchide la loc, in vreme ce tata spune in locul meu „Da.”
Am auzit povesti ca asa ceva chiar s-a intamplat, dar nici macar tata nu poate fi asa de crud. Nu ma invoiesc si n-o fie nicio nunta. Amin.
A patra zi a lui cuptor, praznicul Sfantului Andrei din Creta, injunghiat de-un iconoclast habotnic
Mi-am petrecut seara asta de vara intinsa pe camp, privind cum rasar stelele pe bolta cerului. Libera. Libera. Libera! Dupa zilele negre petrecute in casa, sub lacat, ma bucur de libertate. Iata cum s-au petrecut lucrurile: in seara de dupa nunta lui Meg, am dat peste tata in preajma camarilor.
— Nu mai e vreme de pierdut, fiica mea, mi-a spus. A sosit clipa sa-ti tii fagaduiala si sa te invoiesti la nunta cu Murgaw.
— Niciodata, i-am spus. Satenii dumitale sunt liberi sa insoare cu cine poftesc, insa fiica dumitale e vanduta ca cum ar fi o bucata de branza, pe bani multi! Niciodata.
A clipit de trei ori, deschizand si inchizand gura. Apoi s-a facut rosu ca sfecla si a scuipat cuvinte fara sir:
— Meg... casa... fagaduiala... maritis.
— Am fagaduit ca voi cugeta la acest maritis, domnule, chiar am cugetat. Am hotarat sa spun nu. Nu-mi voi da consimtamantul.”
PRP: 42.00 Lei
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
39.90Lei
39.90Lei
42.00 LeiPrimești 39 puncte
In stoc
Estimare livrare miercuri, 19 noiembrie - luni, 24 noiembrie
Descrierea produsului
Pe degetele mari ale Domnului, tare greu e sa fii domnita in anul 1290!
Catherine are 14 ani si ar prefera sa iasa cu pastorul de capre, la pasune, si sa-si petreaca vremea dantuind cu satenii la praznice, dar mama si doica ei au alte idei: vor cu orice chip sa o educe ca sa devina o doamna desavarsita. Asa se face ca este supusa la cele mai plicticoase cazne: trebuie sa toarca, sa brodeze si sa carpeasca. Sa invete sa-si tina ochii plecati si gura ferecata. Sa pregateasca diferite leacuri pentru mahmureala, burti stricate, dureri de cap si de dinti (tratate atunci cel mai eficient cu gainat de corb).
Dar zile fripte ii face cu adevarat bestia de tata, care vrea sa o marite cu orice chip. Astfel, pe la conacul lor se perinda tot felul de petitori, unul mai batran si mai neispravit ca altul, insa Catherine are mereu ac de cojocul lor. Face ea ce face si toti acesti mocofani fug rupand pamantul. Asta pana cand isi face aparitia Barba Netesalata...
Fragment din romanul "Catherine cea indaratnica" de Karen Cushman:
”A doua zi a lui cuptor, praznicul Sfintilor Processus si Martinian, mucenici romani ale caror moaste vindeca de boala, dau in vileag pe cei care jura stramb si redau mintile ratacite
M-am tot gandit la maritisul meu. Odata am visat cu ochii deschisi la un print chipes, calare pe-un cal alb, invesmantat in matasuri si impodobit cu clopotei. Acum mi se da de barbat un mosneag urat mirositor si cu dintii stricati, care mai si bea ca spartul. M-as multumi si cu Alf. Insa mi-am zis ca nici biserica, nici preotul nu-i cununa cu adevarat pe oameni, ci consimtamantul lor. Iar eu nu-mi dau consimtamantul. Nu mi-l voi da in veci. Nu spun spun da, spun nu. Nu pot fi maritata fara voia mea, nu? Nu ma pot lega fedeles, nu-mi pot desclesta gura cu de-a sila si n-o pot inchide la loc, in vreme ce tata spune in locul meu „Da.”
Am auzit povesti ca asa ceva chiar s-a intamplat, dar nici macar tata nu poate fi asa de crud. Nu ma invoiesc si n-o fie nicio nunta. Amin.
A patra zi a lui cuptor, praznicul Sfantului Andrei din Creta, injunghiat de-un iconoclast habotnic
Mi-am petrecut seara asta de vara intinsa pe camp, privind cum rasar stelele pe bolta cerului. Libera. Libera. Libera! Dupa zilele negre petrecute in casa, sub lacat, ma bucur de libertate. Iata cum s-au petrecut lucrurile: in seara de dupa nunta lui Meg, am dat peste tata in preajma camarilor.
— Nu mai e vreme de pierdut, fiica mea, mi-a spus. A sosit clipa sa-ti tii fagaduiala si sa te invoiesti la nunta cu Murgaw.
— Niciodata, i-am spus. Satenii dumitale sunt liberi sa insoare cu cine poftesc, insa fiica dumitale e vanduta ca cum ar fi o bucata de branza, pe bani multi! Niciodata.
A clipit de trei ori, deschizand si inchizand gura. Apoi s-a facut rosu ca sfecla si a scuipat cuvinte fara sir:
— Meg... casa... fagaduiala... maritis.
— Am fagaduit ca voi cugeta la acest maritis, domnule, chiar am cugetat. Am hotarat sa spun nu. Nu-mi voi da consimtamantul.”
Catherine are 14 ani si ar prefera sa iasa cu pastorul de capre, la pasune, si sa-si petreaca vremea dantuind cu satenii la praznice, dar mama si doica ei au alte idei: vor cu orice chip sa o educe ca sa devina o doamna desavarsita. Asa se face ca este supusa la cele mai plicticoase cazne: trebuie sa toarca, sa brodeze si sa carpeasca. Sa invete sa-si tina ochii plecati si gura ferecata. Sa pregateasca diferite leacuri pentru mahmureala, burti stricate, dureri de cap si de dinti (tratate atunci cel mai eficient cu gainat de corb).
Dar zile fripte ii face cu adevarat bestia de tata, care vrea sa o marite cu orice chip. Astfel, pe la conacul lor se perinda tot felul de petitori, unul mai batran si mai neispravit ca altul, insa Catherine are mereu ac de cojocul lor. Face ea ce face si toti acesti mocofani fug rupand pamantul. Asta pana cand isi face aparitia Barba Netesalata...
Fragment din romanul "Catherine cea indaratnica" de Karen Cushman:
”A doua zi a lui cuptor, praznicul Sfintilor Processus si Martinian, mucenici romani ale caror moaste vindeca de boala, dau in vileag pe cei care jura stramb si redau mintile ratacite
M-am tot gandit la maritisul meu. Odata am visat cu ochii deschisi la un print chipes, calare pe-un cal alb, invesmantat in matasuri si impodobit cu clopotei. Acum mi se da de barbat un mosneag urat mirositor si cu dintii stricati, care mai si bea ca spartul. M-as multumi si cu Alf. Insa mi-am zis ca nici biserica, nici preotul nu-i cununa cu adevarat pe oameni, ci consimtamantul lor. Iar eu nu-mi dau consimtamantul. Nu mi-l voi da in veci. Nu spun spun da, spun nu. Nu pot fi maritata fara voia mea, nu? Nu ma pot lega fedeles, nu-mi pot desclesta gura cu de-a sila si n-o pot inchide la loc, in vreme ce tata spune in locul meu „Da.”
Am auzit povesti ca asa ceva chiar s-a intamplat, dar nici macar tata nu poate fi asa de crud. Nu ma invoiesc si n-o fie nicio nunta. Amin.
A patra zi a lui cuptor, praznicul Sfantului Andrei din Creta, injunghiat de-un iconoclast habotnic
Mi-am petrecut seara asta de vara intinsa pe camp, privind cum rasar stelele pe bolta cerului. Libera. Libera. Libera! Dupa zilele negre petrecute in casa, sub lacat, ma bucur de libertate. Iata cum s-au petrecut lucrurile: in seara de dupa nunta lui Meg, am dat peste tata in preajma camarilor.
— Nu mai e vreme de pierdut, fiica mea, mi-a spus. A sosit clipa sa-ti tii fagaduiala si sa te invoiesti la nunta cu Murgaw.
— Niciodata, i-am spus. Satenii dumitale sunt liberi sa insoare cu cine poftesc, insa fiica dumitale e vanduta ca cum ar fi o bucata de branza, pe bani multi! Niciodata.
A clipit de trei ori, deschizand si inchizand gura. Apoi s-a facut rosu ca sfecla si a scuipat cuvinte fara sir:
— Meg... casa... fagaduiala... maritis.
— Am fagaduit ca voi cugeta la acest maritis, domnule, chiar am cugetat. Am hotarat sa spun nu. Nu-mi voi da consimtamantul.”
Detaliile produsului
