Fragment din cartea "Casa de langa lac" de Kate Morton:

"Lui Sadie i s-a parut ca nu avea nici un rost sa mai ramana la Londra dupa ce vorbise cu Alice Edevane. Cheile de la Loeanneth o ardeau prin poseta si, pana cand a ajuns acasa, se si hotarase sa plece inapoi in Cornwall. A varsat un pahar de apa pe planta uscata, si-a adunat notitele si si-a aruncat pe umar geanta ramasa nedesfacuta. A incuiat usa in urma ei si, fara sa se uite inapoi, a luat-o in jos pe scari, coborand cate doua trepte deodata.
Cele cinci ore cat a durat drumul au trecut surprinzator de repede. Peisajele se insiruiau unul dupa altul intr-o invalmaseala verde, in timp ce Sadie se gandea la dovezile pe care Alice sugerase ca le va gasi in adancurile casei de la Loeanneth. Se facuse aproape noua si jumatate si se lasase intunericul cand a iesit de pe drumul A33, indreptandu-se spre malul marii. A incetinit cand s-a apropiat de semnul inclinat care indica drumul spre padure si intrarea ascunsa de la Loeanneth; tare o tenta sa o ia pe bifurcatie. Nerabdarea ei de a se apuca de treaba era la fel de mare ca dorinta de a evita sarcina neplacuta pe care trebuia sa o infrunte: sa-i explice lui Bertie de ce se intorcea atat de repede. Parca ii vedea expresia de neincredere: "Alta vacanta?" Dar la Casa de langa lac nu era electricitate si ea nu-si adusese o lanterna si, cum nu voia sa evite total intalnirea cu satul si cu bunicul, tot trebuia sa intre singura in gura leului la un moment dat. S-a hotarat, prin urmare, sa tina piept interogatoriului.
Oftand si fara tragere de inima, a tinut drumul de-a lungul coastei spre sat, unde se faceau pregatiri pentru festivalul solstitiului. Strazile erau impodobite cu ghirlande de becuri colorate si in piata centrala se pusesera din loc in loc gramezi de lemne si panza de cort din care urmau sa fie amenajate standuri. Sadie a condus cu atentie pe stradutele inguste inainte de a incepe sa urce catre casuta lui Bertie. Dupa ce a trecut de ultima curba, a dat cu ochii de ea, cocotata pe varful stancii, cu luminile ei calde sclipind in bucatarie si cu cerul plin de stele dincolo de acoperisul tuguiat. Scena parea rupta dintr-un film de Craciun, dar fara zapada. Ceea ce o transforma pe Sadie in rubedenia bagacioasa, picata din cer ca sa tulbure pacea. Si-a parcat masina pe marginea strazii inguste, si-a lut bagajul de pe bancheta din spate si a pornit-o pe scari."