La aproape treizeci si sase de ani, Chiara are tot ce-i trebuie ca sa fie fericita: un sot perfect, o rubrica intr-un saptamanal la moda, mai multe bestselleruri.

 Pe scurt, o viata de vis, pana in ziua in care... pierde totul: adio sot (infidel si imatur), rubrica la revista, romane si certitudini. 

Ca s-o ajute sa renunte la gandurile sumbre, terapeuta ei ii propune un mic joc. Ce-ar fi daca in fiecare zi, vreme de o luna, ar face, timp de zece minute, ceva complet nou? Ceva inofensiv sau usor nebunesc. 

Alaturi de prietenii ei – Rodrigo, Gianpietro si tanarul Ato –, Chiara e de acord sa accepte provocarea si sa-si inregistreze experienta intr-un jurnal. 

Si daca din acest mare salt in necunoscut va iesi la iveala o noua viata?

 

Acest roman nu seamana deloc cu altele. E un fel de lampa a lui Aladin, un obiect oarecum magic! - Vanity Fair

Cu toate astea...

- Iubire, in Citta dei Ragazzi am cunoscut un baiat. E special, crede-ma. A trecut printr-o gramada de probleme incredibile, si cu toate astea parca raspandeste lumina in jur. Are un fel de eleganta a sufletului.

- Devii poeta, Magoo? Iti vei incheia rubrica de saptamana viitoare cu o fraza de genul: „Frumusetea se poate naste din bube, mucegaiuri si noroi”?

Nu-mi mai amintesc de ce ne certaseram in dimineata aia si de ce el mai simtea inca nevoia sa mi-o plateasca.

- Vorbesc serios, iubire. Il cheama Ato. Singurul lucru frumos din casa asta noua este ca are o camera si o baie in plus fata de cea din Vicarello. Ce-ar fi sa-l primim la noi in weekend?

- Hai, Magoo. Noi nu reusim nici sa avem grija de noi doi, cu atat mai putin de un baietas.

- E adevarat, dar nu-ti cer sa facem un copil sau sa adoptam unul. Ato cred ca are mai mult de un metru optzeci, e major si vaccinat. Sambata si duminica adunarile, activitatile sportive si toate celelalte se intrerup in Citta dei Ragazzi. Il putem ajuta sa invete - e inscris in anul al treilea la contabilitate si nu se descurca prea bine la algebra si la italiana. Si, in plus, scoala lui e la patru statii de metrou de aici. Am putea nu sa jucam rolul de mama si tata, evident, dar, cine stie, poate de frati mai mari? Si daca functioneaza am putea deveni un fel de filiala pentru Citta dei Ragazzi.

Mi se parea o modalitate ca oricare alta de a putea trece la acel „noi".

Sotul Meu nu era de acord:

- Problemele in cuplu nu se rezolva daca rezolvi problemele altuia. Doar se adauga si problemele lui peste cele ale cuplului."