In Levitic se continua descrierea vietii religioase a lui Israil intr-o indestructibila legatura cu comportamentul social, moral, politic si civil al corpului poporului. Si toate acestea se fac prin Moisi si Aaron, in inima pustiei, in timpul dramaticei lor calatorii. Repetarile sunt continue, de fiecare data cand sunt amintite elemente noi, de zici ca in mod obligatoriu toate cele de dinainte trebuie conexate cu cele noi si cu cele care vor veni. Avem de-a face cu o ataxie, cu o dezordine cu puncte axiale de referinta. Dumnezeu este Cel sfant, Cel curat, eliberatorul. Pazirea poruncilor chiar si in cele mai neinsemnate amanunte leaga poporul cu luminarea dumnezeiasca si cu slava dumnezeiasca prin intermediul teofaniilor; este o legatura nu de morala abstracta, ci un traseu istoric extrem de concret, cu coborasuri si suisuri, intr-o dimensiune unitara a naturalului si supranaturalului, a fizicii si metafizicii, fara ca acestea sa se separe; in acest mediu ambiant, ascultarea poporului este tamaduitoare; devine si el sfant, curat si liber - total de-a-ndoaselea se intampla prin neascultare. Lucruri concrete ale unui mod de viata! In acest cadru revelator trebuie intelese - dupa cum le formuleaza istoria dramatica a unui popor - prevederile extrem de amanuntite adresate in primul rand familiei preotesti a lui Aaron, adica levitilor; prevederi despre comportamentul moral, despre cult, despre lucrurile curate si necurate. Viata sociala, morala, politica si civica este exprimata unitar in acelasi corp."