Emil Cioran s-a nascut la Rasinari, judetul Sibiu, in data de 8 aprilie 1911. Tatal sau, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox si consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran, era originara dintr-o comuna situata in apropiere de Fagaras si facea parte din nobilimea transilvana. Dupa studii clasice la Liceul Gheorghe Lazar din Sibiu, Emil Cioran incepe la 17 ani studiul filosofiei la Universitatea Bucuresti. A fost coleg cu Mircea Eliade si Constantin Noica, elev al lui Tudor Vianu si Nae Ionescu. Prima lui carte, aparuta in 1934 in Romania, "Pe culmile disperarii", a primit Premiul Tinerilor Scriitori Romani. Succesiv au aparut: "Cartea amagirilor" (1935), "Schimbarea la fata a Romaniei" (1936), "Lacrimi si Sfinti" (1937). In anul 1936 ocupa postul de profesor de filozofie la Liceul Andrei Saguna din Brasov. Pleaca apoi la Paris cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti, care i se va prelungi pana in 1944. In acest timp scrie "Indreptar patimas", ultima sa carte in romana, limba pe care a abandonat-o in favoarea francezei. Dupa retragerea cetateniei romane de catre autoritatile comuniste, Cioran a trait la Paris ca apatrid, oras in care a decedat la varsta de 84 de ani. Cateva teme mari strabat opera filozofului Emil Cioran: contingenta fiintei umane, pacatul originar, sensul tragic al istoriei, sfarsitul civilizatiei etc.