Reghina este un Iov feminin, dintr-un spatiu nord-transilvan, in care miraculosul se insinueaza in ordinea comuna, iar istoria recenta sugruma destinele oamenilor. Este mama a doisprezece copii, impreuna cu care alcatuieste "un trup de o mie de kilograme", plamadit din putine bucurii si insuportabila suferinta. Pana la urma, Reghina este mama universala. Miza cartii Ioanei Nicolaie este sa scoata la lumina, prin incursul faulknerian in interiorul unei minti care amesteca timpurile si emotiile, o viata, un destin, o urma pe care umanitatea personajelor ei o lasa (sau nu) in lume. Cartea nu se citeste cu sufletul usor, ci cu sufletul la gura. Naratiunea e densa, stratificata in episoade ce construiesc o viziune etnografica a marilor evenimente din viata (in definitiv, suntem in spatiul lui Rebreanu): o sezatoare, un petit, o nunta, prima noapte de dragoste, uluirea, durerea, rusinea, frica, prima bataie primita de la sot, primul copil, urmatorii pana la doisprezece. Viata unei femei, asa cum a fost ea.

Cititorul va intalni cu emotie, de-a lungul romanului, diverse feluri de a-ntelege realitatea: oraselul Varalia, unde se petrec intamplarile din carte, are ceva din familiarul satului Prislop, din magia tinutului Macondo si din dramatismul vietii oamenilor in comitatul Yoknapatawpha, ramanand totusi un spatiu unic, nemaiintalnit, descris de autoare cu o iubire nesfarsita.