Brusc, de langa usa, am auzit un zgomot slab, ca un declic, urmat de un pacanit sau doua pe podea. Un imens fior nervos ma strabatu, parand sa-mi urce de-a lungul sirii spinarii si ajungand pana la ceafa; pentru ca tocmai fusese rupt sigiliul cu care asigurasem usa. Acolo era ceva. Nu puteam vedea usa; cel putin vreau sa spun ca ar fi fost imposibil sa afirm cat din ea distingeam cu adevarat si cat imi era furnizat de imaginatie. Am reusit s-o vad, doar ca o continuare a peretilor de culoare cenusie...
Iar atunci mi s-a parut ca un lucru intunecat si nedeslusit se misca si se valurea acolo, printre umbre.