Asadar, cand este o femeie frumoasa? Nu este tocmai atunci cand nu tine mortis sa se perfectioneze pentru o lume ce oricum o falsifica? Oglinda in care se scalda este doar un pretext pentru imperfectiunile pe care le ascunde cu ardoare. O femeie este puternica atunci cand lumea ei arata ca o oglinda; atunci cand reuseste sa-si ascunda insasi slabiciunile, doar pentru a erupe in golul care o desparte de peronul concret al vietii sale.

O femeie frumoasa nu asteapta niciodata in gara.
O femeie frumoasa nu-si ascunde cu ardoare imperfectiunile. Dimpotriva, face haz de necaz.
O femeie este frumoasa atunci cand este vulnerabila, caci puterea ei deriva tocmai din aceasta nebuloasa ascunsa barbatilor.
O femeie este frumoasa atunci cand zambeste ca o lacrima, dar si invers.
O femeie este frumoasa atunci cand erupe cu naturaletea ei.
O femeie este frumoasa atunci cand se joaca cu cuvintele la fel cum se joaca si cu sufletele celor din jurul ei.
O femeie frumoasa, pentru cei din jurul ei, o sa fie mereu rea!
O femeie este frumoasa atunci cand danseaza ca o sirena, cand se pliaza genuin in raza muzicii. Cand se identifica cu muzica.
O femeie este frumoasa atunci cand stie ce vrea, chiar daca nu stie.
O femeie este frumoasa atunci cand se lupta ca o leoaica. O leoaica este frumoasa cand vaneaza pentru leul ei. Si nu in ultimul rand, o femeie este frumoasa atunci cand stie sa fie frumoasa.