In Biserica se afla hrana adevarata a sufletelor noastre: Cuvantul lui Dumnezeu, Tainele, slujbele dumnezeiesti sau lecturile, cantarile, ritualurile sfinte care ne hranesc mintea si inima. Mergeti mai des si impartasiti-va cu mintea, inima si buzele voastre de nestricaciune. In lume, va hraniti mereu doar cu stricaciune: vederea, auzul, gustul, atingerea, mirosul, ratiunea, memoria, imaginatia si toate simturile voastre se hranesc cu stricaciune. Or, in Biserica toate sunt nestricacioase: frumusete nestricacioasa si vesnica, dulceata nestricacioasa, bogatie nestricacioasa, slava nestricacioasa. Iar in lume predomina frumusetea trupeasca, dulceata, slava si bogatia fiind supuse stricaciunii si disparitiei. Pe deasupra, ele sunt inselatoare, mincinoase si pacatoase.
Crestine, tine minte, lupti cu pacatul si cu diavolul de dragul vietii vesnice, rabdand rani, suportand necazuri,
tramtorari, osteneli, saracie si lucrand faptele virtutii! Si avem pentru ce sa ne ostenim si sa rabdam! Prin indelunga rabdare, toti sfintii au primit viata cea vesnica. De aceea, crestinilor, sa aveti mereu un singur scop in fata ochilor
vostri. Care scop? Viata vesnica.