Pe masura ce cautatorul adevarului patrunde inlauntrul  sau, in universul sau launtric, de indata ii devine tot mai limpede  faptul ca cel mai important si cel mai necesar lucru este sa se cunoasca  pe sine insusi, sa cunoasca natura sufletului sau, sa afle natura  cunoasterii sale. Astfel, aceasta a devenit problema principala, nu  numai pentru sustinatorii idealismului si criticismului gnoseologic, ci  si pentru sustinatorii materialismului si dogmatismului gnoseologic.  Taina cunoasterii se reduce din ce in ce mai mult la taina organizarii  personalitatii umane si a mijloacelor sale de cunoastere. Tot mai mult  se simte si se marturiseste, fie constient, fie inconstient, ca in  fiinta tainica a persoanei umane, ca intr-o gramada de graunte adunate  la un loc, converg razele tuturor misterelor fizice si metafizice. Taina  cunoasterii se dezvolta si ia amploare in complexa taina a persoanei.  Originea, limitele si criteriile cunoasterii se pierd in necunoscutul  mister, in confuza configuratie a persoanei umane, iar problema  cunoasterii devine o problema fundamentala.
Sfantul Iustin Popovici