Fragment din cartea "Balcanii, de la sfarsitul Bizantului pana azi" de Mark Mazower:

"Potrivit acestui rationament, statele succesoare din Balcani isi cauta in trecutul medieval sau antic radacinile nationale si isi incurajeaza istoricii sa treaca peste perioada stapanirii otomane cat mai repede cu putinta, caci nimic bun nu se poate sa fi venit din anii aceia. „La sfarsitul secolului al XIV-lea, cand Bulgaria a cazut sub dominatie otomana", scria Todor Jivkov in 1981, „cursul natural al dezvoltarii sale istorice a fost oprit si intors din drum". Aceasta perspectiva a precedat regimul comunist al lui Jivkov si i-a si supravietuit. Legenda sarba a bataliei de la Kosovopolje din 1389 reflecta aceeasi obsesie a problemei mostenirii. Istoricii si restauratorii greci se ocupa mult mai mult de istoria antica, bizantina sau moderna decat de perioada otomana. Istoricii britanici nu-si prea bat capul intrebandu-se cat datoreaza tara lor mostenirii anglo-saxone, normande, respectiv dinastiei de Hanovra; dar intrebarile despre continuitate, ruptura si mostenire istorica sunt inevitabile in Balcani, intrucat ceea ce Halecki numeste „punctul de vedere european" a influentat multe dintre preocuparile savantilor, dar si opinia publica a regiunii. Nu putem spune ca oamenii de acolo ar avea vreo inclinatie de a se pierde in negura timpurilor, ci mai degraba ca a fi european a insemnat, nici mai mult, nici mai putin decat a renega mostenirea trecutului otoman. Reconstruirea unei istorii respectabile a luptei si rezistentei nationale impotriva opresiunii imperialiste a devenit necesara apartenentei la clubul european. Altfel spus, pasiunile si anxietatile nationaliste sunt expresii ale efortului de a obtine acel tip de ascendenta istorica pretinsa candva - daca nu cumva si astazi - de Europa insasi.