Daca drumetiile prin teren periculos, dar senzational e ceva ce tanjesti sa faci, Aventuri in Himalaya e genul tau de carte. Vei intalni tigri, elefanti, maimute si puzderie de animale. Mai sunt si oameni fascinanti si culturi deosebite de descoperit. Dar ai grija, sa nu te intepe omida paroasa! In fiecare an, muntii Himalaya atrag in Nepal turisti din lumea intreaga: germani, israelieni, oameni din Marea Britanie, din Coreea, din India si din America. Daca iti place sa urci pe munte, atunci iti va placea sa vii in aceasta expeditie!
    Descopera cum e sa traiesti in tarile din zona muntilor Himalaya – India, Bhutan, Pakistan, Bangladesh, China si Nepal – si sa-L vezi pe Dumnezeu la lucru intre oamenii si in mijlocul creatiei Lui.

    CUPRINS:
• De unde vine ajutorul meu • Liliacul sii copacul Yershi • Ochi de vultur • Maimuta Mornei • Exista Yeti sau nu? • Scapati de furia ursului • Salvamontul • Niciodata sa nu mergi singur in drumetie! • Mancatorul de oameni • Elefantii hoti • Dus de val • Eu vreau sa fiu fluture • Cicatricile de la leopard • Sarpe? Nu, multumesc! • Glosar de cuvinte neobisnuite • Chestionar • Raspunsuri la chestionar • Referinte

    Fragment din volumul "Aventuri in Himalaya" de Penny Reeve:

    „Colin si Terry erau tovarasi de drumetie. Colin era medic, iar Terry, invatator. Amandoi erau foarte in forma si foarte zelosi. Aveau visuri sa alunece pe zapada cu „covoare nebunesti" aproape de Baza din Everest. Desi erau amandoi barbati puternici, Terry era cel care mergea mai repede. Chiar si cu un rucsac el era primul, in timp ce Colin isi tara picioarele voios in urma. Intr-o zi mergeau prin lantul de munti Annapurna, cand, dintr-odata, Colin avu o rabufnire de energie si incepu sa mearga mai repede. In curand ii depasi pe Terry si pe ceilalti membri ai grupului de drumetie. 5e uita inapoi peste umar si la un moment dat le spuse celorlalti ca-i va intalni mai jos pe deal la o ceainarie locala. Toti au fost de acord si l-au urmarit pe Colin marsaluind in departare. Mai tarziu, cand grupul lui Terry a ajuns la ceainarie, nu l-au gasit pe Colin nicaieri. Toti au presupus ca el trebuie sa fi mers inainte spre cabana de la Muktinath. Asa ca si-au baut ceaiul si apoi au continuat si ei.
    Dar nici la Muktinath nu l-au gasit pe Colin. Au intrebat in toate cabanele si hotelurile, dar nimeni nu il vazuse pe Colin si nici macar nu auzisera de el. Terry incepu sa devina un pic ingrijorat. Colin era mai predispus la rau de munte decat el, poate i se intamplase ceva.
    Raul de munte e ceea ce li se intampla trupurilor noastre cand urcam prea sus si prea repede. Alpinistii si ghizii montani recomanda sa nu urci mai sus de 300 de metri in fiecare zi si apoi sa te odihnesti ca sa-i dai trupului tau timp se se acomodeze. Problema este ca, cu cat urci mai sus, cu atat este mai putin oxigen si, desi ne putem aclimatiza cu o cantitate mai mica de oxigen, ne ia timp se facem asta. Daca nu te aclimatizezi treptat, poti sa te imbolnavesti. Durerile de cap si greata sunt primele simptome. Epuizare, chiar in timp de odihna, dezorientare, confuzie, incapacitatea de a merge in linie dreapta, toate aceste lucruri i se pot intampla unei persoane care are rau de munte. Daca persoana nu primeste ajutor si nu incepe sa coboare repede, corpul incepe sa slabeasca si poate chiar sa moara.
    Colin nu a murit. Doar s-a pierdut. Mai in spate pe poteca venea un alt grup de drumeti, venind incet pe potecile de munte. Ei treceau pe langa o rapa, cand cineva il observa pe Colin ratacind pe fundul rapei.”