O poveste colorata despre rabdare si despre puterea de a astepta ca lucrurile sa se petreaca in ritmul lor.

In lumea lui Miyuki se intampla mereu cate ceva. Odata, fetita a asteptat-o in vizita pe insasi regina libelulelor. Si tot in ziua aceea, a udat toate legumele din gradina si a dansat cu Bunicul in cinstea soarelui. Dar ispravile copilei nu sunt numai sursa de inspiratie literara, ci si secvente care talcuiesc copilaria. Asteapta, Miyuki, scrisa de Roxane Marie Galliez si ilustrata de Seng Soun Ratanavanh readuce in fata lectorului acest personaj minunat, consolidand o complicitate narativa, ludica, antrenanta si moralizatoare, citita inca din paginile cartii Somn usor, Miyuki.

 

De aceasta data, derularea evenimentelor o surprinde pe Miyuki intr-un context primavaratic, pe vremea cand ultimele raze de luna ale iernii se inganau cu primele raze de soare. Trezindu-l si pe Bunicul, cei doi pornesc pe potecile de pamant, pentru a se bucura impreuna de tot ce avea sa le ofere ziua. Astfel, au dat binete florilor, vantului, ciresului si ierbii. Insa, dintre palcuri de muschi, li s-a ivit o floare deosebita; una care nu parea sa simta primavara revarsandu-se in jurul ei si care a ramas inchisa. Mahnita de intarzierea delicatei plante, fetita decide sa porneasca in cautarea apei celei mai pure, pentru a-i deschide acesteia petalele. Fantana, norii si cascada nu o pot ajuta pe nerabdatoarea copila. Si totusi, aceasta primeste o galetusa din apa cea pura si cristalina de la un baietel imbracat in kimono, pe care il intalneste in drumul sau. Dar Miyuki nu izbuteste sa ajunga prea departe; cazand, isi juleste si genunchii, si varsa si apa. In tristetea care o incearca, fetita se indreapta atunci spre raul care traversa campul din apropierea casei. Lasandu-se in voia valurilor, ea adoarme si e gasita de Bunicul care o asaza direct in pat. Dar ce se va intampla de-acum cu floarea cea somnoroasa? Va mai cauta Miyuki apa care o va ajuta sa infloreasca? Sau va afla secretul necesar asteptarii?

 

Asadar, in raspar cu succesiunea imaginilor narative, titlul cartii ne intuieste o poveste despre (ne)rabdare. Astfel, in economia naratiunii, "a astepta" si "a actiona" sunt verbe-cheie pentru doua imagini - cea a florii si cea a lui Miyuki. In timp ce metafora florii, inca nepregatita pentru a se deschide, e construita pe principiul zabavei, in jurul lui Miyuki totul trebuie sa se petreaca "acum!". De aceea, copila decide aproape instinctiv sa plece in cautarea apei, neintelegand ca nu doar propicitatea conditiilor exterioare este importanta, ci si oranduirea launtrica. In fond, nici macar lacrimile ei neintinate nu o aduc la viata pe planta lipsita de voiciune. Aceasta infloreste abia atunci cand Miyuki, pregatita sa astepte, isi sincronizeaza ritmul interior la ciclul de dezvoltare al florii. Relevanta in acest sens este seninatatea florii care, neperturbata de zgomotul exterior, isi cere iertare pentru intarziere, motivandu-si totodata gestul - "toate se trezesc pe rand". Cu alte cuvinte, atunci cand simt ca le-a sosit vremea.

 

Dincolo de mesajul povatuitor care indeamna la rabdare si la empatie, cartea Asteapta, Miyuki, scrisa de Roxane Marie Galliez si ilustrata de Seng Soun Ratanavanh antreneaza lectorul intr-o poveste dinamica, ritmica, ludica. Izul primavaratic, perceptibil si la nivel narativ, se disipeaza in scenele ilustrate, conturand un context colorat, format din elemente pline de vitalitate, felurite si vesele.