Publicistul Ion Jianu reuneste in acest volum patru interviuri luate Ilenei Vulpescu in 1982, 2012, 2013 si 2015 si un amplu interviu luat lui Romulus Vulpescu in 1983, publicat acum cu adnotarile sotiei acestuia.
 
„Fara nicio indoiala, Ileana si Romulus Vulpescu alcatuiesc unul dintre cele mai simpatice si mai originale cupluri scriitoricesti din istoria noastra literara. Fini frantuziti, scriitori subtiri si de subtire, scoliti perfect, talentati ca nu foarte multi, cei doi sunt deseori trimisi cam pe la coltul paginii. Motive? O anumita nonsalanta strigatoare la cer, ironii muscatoare, purtarea unui chimonou apretat cand alta lume sade cu mainile in sold, libertate de cuget, neacceptarea imposturii si a lui i din a. La care se adauga functiile publice ale lui nea Romica – senator si membru, odinioara, in CNA, demnitati neiertate la romani, unde fiecare nutreste iluzia tembela ca lui i se cuvine mai mult decat aproapelui sau – plus semnatura gasibila in coloanele revistei Romania Mare. Ei si?” (Nicolae ILIESCU)

 Fragment:

" „Traducerile fac o literatura foarte serioasa”
 I.J.: Fac traducerile o literatura? Ati dat exceptionale tradu-ceri din Charles d'Orleans, Villon, Rabelais, Jarry...
 R.V.: Fireste ca da. si inca una foarte serioasa, pentru ca fac mai multe literaturi, as zice. Dar, oricum, ajuta. Pentru ca, nu intimplator, un om ca Heliade initia acel celebru plan de bibli-oteca, „universala" cum zice el, cu acel loc de autori absolut necesari (in 1846, Ion Heliade-Radulescu propune planul unei „biblioteci universale", menita sa inzestreze cultura noastra cu toate capodoperele literare, istorice, filosofice ale tuturor tim-purilor, n.a.).
Deci: sigur ca traducerile fac o literatura. si eu cred ca traducerile pot sa faca o literatura chiar buna. Nu ma refer numai la faptul ca publicul le cauta cu disperare si le citeste cu mare placere, dar o cultura nu poate trai numai prin ea insasi, cum cste si normal. Interferentele astea intre culturi sint un lucru — cum sa spun? — recunoscut de toata lumea. Nu mai e cazul, nu niai e nevoie sa fie argumentata necesitatea coexistentei cultu-si, in acelasi timp, ca o consecinta, interferentele dintre culturi care fecundeaza o cultura prin alta. Asa cum unii pot avea influenta asupra noastra, si noi, la rindu-ne, putem avea inlluenta asupra altora. si avem...
Din acest punct de vedere, universalismul e de dorit si iiitotdeauna aparitia unei traduceri foarte importante (mai ales in cazul literaturii contemporane se intimpla treaba asta) poate Nn deschida noi orizonturi scriitorilor contemporani, sa le dea Indemnuri noi... Ce sa mai vorbim? Exista zeci de argumente core pledeaza pentru traduceri. Putem spune ca noi, romanii, nvem astazi tradusi, intr-o proportie de 80%, clasicii, cel putin ni I iteraturii contemporane universale.

.,I.J.: Restituirea poetilor clasici in limba romana este deci...
 R.V.: ...0 clipa: nu numai poetii, tot. Ma refer la toata lite-Ittittra. Poezia poate este mai greu de tradus, desi si proza e foarte greu de tradus. La proza isi inchipuie mai multi ca se poate traduce, sa zicem, Comedia umana a lui Balzac, desi eu consider ca si aici trebuie sa fii un mare scriitor roman, proza-tor, care sa faca o traducere buna din Balzac. Asta-i situatia... Sa nu uitam ca ramine un Gogol — pentru ca a „trecut" peste el un Pastorel Teodoreanu, sau un Turgheniev — pentru ca a „trecut" peste el Sadoveanu s.a.m.d.
Revin: la poezie trebuie si consonanta de vocatie. Vezi, un Doinas nu intimplator a tradus un Mallarme, un Faust si n-a tradus altceva... Eta Boeriu nu intimplator a tradus Dante si poetii italieni, Petrarca... Deci exista oameni care s-au indrep-tat spre acei poeti, mai exact spus spre acea literatura care le-a consonat si le-a fost foarte aproape. Nu s-au facut traduceri de serviciu sau pentru bani... Adica, marile traduceri care con-teaza si care fac o literatura — desi si micile traduceri, de ser-viciu — contribuie la mentinerea ei. Pentru ca, in fond, exista foarte multe carti care nu stau numai in valoarea lor stilistica sau structurala; trebuie comunicat continutul in sine, mai ales la literatura contemporana — vorbesc de romane — si, hai sa zicem, literatura curenta, dar care-i foarte buna, intretine un anumit climat, ne tine pe noi la curent cu ce se mai intimpla, cum mai gindesc altii si pe alte meridiane... Una peste alta, zic ca se fac lucruri foarte bune in acest domeniu. E parerea mea... Ma rog, eu pot sa judec, cel putin, limbile la care pre-tind ca ma mai pricep, aici pot sa fac o comparatie."