Am inceput aceasta carte fara speranta de a-i vedea sfarsitul (care oricum nu exista). Privind in jur astazi (2020), constat cu fiecare zi data pletora de umbre care ma impresoara si imi bantuie in tot felul visele si starile de semi-luciditate… Majoritatea contemporanilor mei nu mai exista decat in aceasta lume, mai mult decat virtuala. Traiesc efectiv in viata mea si-i duc mai departe odata cu mine. Grea mostenire…

 

M-am hotarat sa nu-i evoc in randurile acestei carti - pe care le-o dedic - constient fiind ca in lipsa lor, buna sau rea din viata mea, as fi fost altceva decat acest autor de carte. Spre deosebire de mai toti cei de fata, inca mai am ocazia sa-i petrec cu viata in amintire si sa-i tin aproape. Ma pot socoti privilegiat.