Din punctul meu de vedere o carte care se bazează mai mult pe stare decât pe acțiune. Povestea curge încet și creează o atmosferă ușor neliniștitoare, în care lucrurile nu sunt niciodată foarte clare. Nu ai parte de răsturnări spectaculoase de situație, ci de o tensiune calmă, care se adună pe parcurs. Personajele sunt imperfecte și destul de rezervate, iar relațiile dintre ele ascund mai multe lucruri nespuse decât dezvăluite. Autoarea mizează pe suspiciune, pe tăceri și pe detalii aparent mici, care capătă importanță mai târziu.

Nu este o carte care să te țină cu sufletul la gură, dar este potrivită pentru momentele în care vrei ceva misterios, ușor apăsător, fără ritm alert. O lectură bună pentru cei cărora le plac thrillerele psihologice mai calme, centrate pe atmosferă și emoții, nu pe acțiune.

Viata - si moartea - unora dintre personajele cartii se petrec pe mica insula Erin- separata de tzarmul scotian cam trei sferturi din zi de o puternica maree. Opera pictoritei excentrice Vanessa- stapana de odinioara a insulei - il preocupa pe un curator de arta. Iar cand intr-una din lucrarile sale avangardiste se descopera un os ce pare a fi uman, acesta porneste o investigatie pe cont propriu, contactand-o pe prietena Vanessei, ce traieste acum singura pe insula.

Iar amanuntele aflate scot la iveala o intreaga increngatura de evenimente tragice din trecut, dar influentzand si prezentul. O analiza aprofundata a caracterului personajelor, ce face trimitere la cartile lui Daphnee du Maurier, unele ecranizate de catre Hitchcock.

Fata de Fata din tren si Ape adanci, cartea e mai slaba; mi-ar fi placut sa aiba un punct culminant, sa te tina captiv, sa dai pagina dupa pagina.

Actul criminal este predictibil din primele 60 de pagini.