Cum ar fi viața ta dacă în copilărie ai fi fost abuzată sexual, în mod repetat, de către un membru al familiei tale?

Neige Sinno vine către noi cu această carte menită să îi ofere o cale de a accepta ceea ce nu reușește să înțeleagă, abuzul sexual suferit în copilărie și adolescență din partea tatăl său vitreg.

La vârsta de 21 de ani, autoarea decide să își denunțe agresorul, iar procesul ce urmează, soldat cu condamnarea tatălui vitreg, scoate la iveală detalii perturbante, aduncând în atenția presei acest caz.

Stilul de scriere alternează între trecut și prezent, între amintiri și introspecții, între frustrare și neputință, durere și nevoia de răzbunare.

Detaliile sunt tăioase, lipsite de prea multe menajamente, autoarea oscilând între a privi agresorul în față și a se dedubla de sine pentru a putea continua povestirea.

Cumva, la final, Neige a fost nevoită să descopere și să accepte că trauma suferită și intenția de a salva alte suflete de la același tratament, a fost considerat doar un act individual, de răzbunare și echilibrare emoțională.

Mesajul cu care am rămas cumva la final, a fost acela că viața merge înainte și că oamenii se raportează la nenorocirea altora doar dacă acest lucru îi afectează direct. Altfel ar prefera dacă ar fi scutiți de la a fi forțați să facă parte din poveste. Adică, exact ce știam deja de mult timp, din păcate.