Robin și Strike sunt în continuare “pending” și relația lor nu pare că s-a dezvoltat extrem de mult în direcția pe care ne-o dorim. Deși sunt mai sinceri acum și “aruncă la fileu’ întrebări și alte lucruri mai complicate în discuțiile pe care le au, tot nu au o eticheta a ceea ce sunt și a ceea ce vrem noi, cititorii. Este frustrant, dar mă gândesc că totul este făcut cu un scop, în afară de scopul comercial de a scoate cât mai multe cărți dintr-o serie de succes. 🙂

Totul începe atunci când în biroul lui Strike își face apariția Billy, un băiat cu probleme psihice, care este convins că doar detectivul îl poate ajută. El afirmă că viața lui este în pericol, că fost martorul unei crime în copilărie și acum totul s-a întors împotriva sa. Deși nu își aduce foarte mult aminte despre ceea ce a văzut, Strike este impresionat de conversația avută și dorește să afle mai multe. Doar că Billy dispare și Strike este convins că acest lucru are legătură cu ceea ce a văzut în copilărie. De aici începe un puzzle foarte greu de rezolvat, așa cum v-ați obișnuit și cu restul cărților din serie, doar că această poveste mi s-a părut că s-a concentrat mai mult și pe altceva în afară de suspans și o crimă nerezolvată.

“Alb Letal” este a patra carte din seria care îl urmărește pe Cormoran Strike, ineditul detectiv ce ne-a furat inima și a uitat să o returneze. 🙂 Mi-a plăcut cel mai mult de el în această carte pentru că am reușit să îi văd partea umană și să mă bucur de reacțiile lui care aproape îl aseamănă cu un om obișnuit. Știu, este amuzant, dar pentru mine acest personaj a fost foarte greu de înțeles și încă mai am probleme în a-i da de cap uneori.

Cea mai asteptata carte din serie (de mine, cel putin) si cea care mi-a placut cel mai putin. Nu am mai simtit aceeasi conexiune ca la cartile precedente. Mi-a luat 3-4 saptamani s-o termin, m-am luptat cu ea, pentru ca fiind mare, n-am putut s-o car dupa mine. Citeam mai mult in weekenduri sau cate un capitol, doua, in zilele saptamanii, cu chiu, cu vai, cand ajungeam acasa. Un motiv este volumul (peste 800 de pagini), dar si faptul ca nu a reusit sa ma prinda intre paginile ei. Am fost tentata sa renunt de cateva ori, dar in virtutea seriei foarte reusite din care face parte si a autoarei, am continuat. Am avut aceeasi senzatie ca la "Harry Potter si Ordinul Phoenix", cea mai lunga carte din serie, volumul despre care pana si J.K. Rowling a spus ca ar fi putut s-o faca mai scurta. La fel si cu "Alb letal". Consider ca putea sa spuna totul in mult mai putine pagini; a lalait-o in mare parte, prea multe detalii si scene irelevante, aveam impresia ca batea campii, iar intriga o lua pe aratura. Un punct forte este faptul ca nu am banuit identitatea criminalului nicio secunda. Nu stiu daca va urma si volumul 5, dar sper sa ma prinda mai mult si sa-mi aminteasca putin de entuziasmul din primele 3 carti.

Cea mai asteptata carte din serie (de mine, cel putin) si cea care mi-a placut cel mai putin. Nu am mai simtit aceeasi conexiune ca la cartile precedente. Mi-a luat 3-4 saptamani s-o termin, m-am luptat cu ea, pentru ca fiind mare, n-am putut s-o car dupa mine.

Al patrulea volum din seria Cormoran Strike urmează aceeași rută ca și predecesoarele sale, dar stilul este unul captivant, care te împiedică să lași cartea din mână. E surprinzătoare versatilitatea lui J.K. Rowling de a scrie despre subiecte atât de diferite.