Adunarea umbrelor este partea a doua din seria Culorile Magiei

Au trecut patru luni de cand Kell a intrat in posesia pietrei negre, de cand a cunoscut-o pe Lila, de cand i-a invins pe gemenii Dane. Totul pare ca a revenit la normal, dar Kell se simte vinovat si bantuit de cosmaruri rau-prevestitoare. In jurul lui, intreaga Londra Rosie se pregateste de Jocurile Elementelor – o competitie internationala de magie, menita sa intareasca legaturile intre statele vecine.

 

Dar in acest timp, o alta Londra e gata sa revina la viata, iar cei crezuti disparuti pentru totdeauna sunt pe cale sa se intoarca. Pana la urma, o umbra care se stinge noaptea reapare dimineata, iar daca o Londra se ridica din nou din umbra, o alta trebuie sa cada in locul ei.

 

E ca o dependenta! - Entertainment Weekly

 

De citit pe nerasuflate! - NPR

 

Ultimii zece ani au fost foarte generosi cu literatura fantasy. Scriitori consacrati si debutanti au publicat serii care au dat noi forme genului, explorandu-l, rafinandu-l. Sunt insa convins ca oricine ar alcatui o lista cu cele mai importante zece lucrari fantasy ale ultimei decade, nu ar rata includerea in acest top a seriei Culorile Magiei. - Marian Coman, redactor-sef Armada

Traducere din limba engleza de Cristina Jinga.

 

Dar Kisimyr Vasrin era mai curajoasa decat multi altii.

Era, de asemenea, campioana actuala a Essen Tasch si motivul principal pentru care turnirul se tinea la Londra. Jocurile aveau sa inceapa abia peste doua saptamani, dar ea era deja aici, intretinandu-se cu admiratorii sai intr-un colt din Apele Binecuvantate, inconjurata de obisnuita ei suita chipesi. Luptatoarea isi petrecea majoritatea anului calatorind prin imperiu, facand demonstratii si instruind tinerii magicieni, daca buzunarele lor erau indeajuns de generoase. Prima oara cAstigase un loc pe mult-ravnita lista la numai saisprezece ani si, dupa alti doisprezece ani si patru turniruri, urcase treptele pana la pozitia de invingatoare.

La numai douazeci si opt de ani, ar fi putut chiar sa repete performanta.

Kisimyr duse lenes mana la un cercel cu piatra scumpa, unul din cei trei din fiecare ureche, zambind cu viclenie. Si apoi ridica privirea, trecand peste mesele din sala, si se opri asupra lui Kell. Ochii ei erau in zeci de culori si unii sustineau ca putea vedea in sufletul persoanei care se afla in fata sa. Desi Kell se indoia ca irisurile ei unice o inzestrau cu vreo putere extraordinara (dar, pe de alta parte, ce drept avea el sa judece, cand ochiul sau negru era o dovada evident de magie?), privirea fi era, totusi, tulburatoare.

Isi ridica barbia si lasa lumina din taverna sa se reflecte in luciul negru al ochiului sau drept. Kisimyr nici nu paru surprinsa. Doar toasta in directia lui, o miscare aproape imperceptibila, ridicandu-si paharul cu licoarea neagra ca smoala.

- Te asezi odata, intreba Rhy, sau ramai asa sa ma pazesti?

Kell isi lua privirea de la fata si se intoarse spre fratele lui. Rhy era intins pe banca, cu picioarele sus, jucdndu-se cu marginea bertei lui Kell si bombanind despre cat de mult i-ar fi placut s-o aiba si el pe-a lui. Kell ii dadu printului cizmele jos, ca si se poata aseza.

Voia sa-I descoasa despre lista turnirului, despre Alucard Emery - dar chiar si nerostit, numele ii lasa un gust amar. Lua o inghititura lunga de bere, dar nu-l ajuta cu nimic."