Acum insa, prin aceste confesiuni, avem posibilitatea de cunoaste, in mod direct, parte din gandurile, sentimentele, strategiile si stradaniile unui anchetator penal, care, prin autenticitatea, sinceritatea si simplitatea cu care sunt prezentate scoate in evidenta greutatea, complexitatea, maturitatea si echilibrul pe care trebuie sa le imbine judicios procurorul in activitatea sa, faptul ca prin firele mintii, intelepciunii si sufletului acesta tese panza stindardului adevarului si a dreptatii. Totodata, vedem ca tehnicile folosite nu sunt malefice si de rea credinta, ci, dimpotriva, sunt rezultatul unor indelungate framantari si cautari, pline de dorinta de a aduce dreptate si lumina in sufletele celor oropsiti si deznadajduiti. Si mai vedem bucuria procurorului care, cu constiinta impacata inchide filele unui dosar finalizat si, desi epuizat, gaseste resursele de a merge mai departe, intr-o noua ancheta, in privirile recunoscatoare sau impacate ale victimelor sau infractorilor cu care s-a intalnit.