Nascut in 1940 in Bahia, chiar in satul Junco, spatiul romanului "Acest pamant", Antonio Torres face parte dintre marii scriitorii brazilieni ai generatiei anilor ’70 – Jorge Amado, Graciliano Ramos, Rachel de Queiroz, Clarice Lispector – care, sub un regim militar extrem de represiv, si‑au schimbat strategia literara, descriind realitatea sociala si politica a vremii lor intr‑un discurs narativ alegoric. Realismul magic si fantasticul au devenit una dintre marcile stilului literar al acestei generatii.

Romanele care l‑au consacrat pe Antonio Torres ca pe unul dintre marii scriitorii brazilieni sunt "Um Cao Univando Para a Lua" ("Un caine urland la luna"), "Essa Terra" ("Acest pamant") si "Balada da Infancia Perdida" ("Blues pentru o copilarie pierduta" ).

Parabola inversa a fiului risipitor, cu accente autobiografice, "Acest pamant", romanul cel mai tradus al lui Antonio Torres, a aparut in 1976. Fiul cel mai mare al unei familii cu doisprezece copii, o legenda in partea locului, revine dupa zeci de ani in satul natal. Dar barbatul se intoarce doar pentru a‑si lua viata. Din acest punct al naratiunii, tot restul, povestit din perspectiva fratelui sau mai mic, ne descopera faptul ca orasul‑miraj nu e neaparat spatiul unui trai fericit si lipsit de griji. Nebunia,  relatiile complexe intre parinti si copii, chemarea pamantului, tema migrarii si a exodului spre oras formeaza coloana vertebrala a acestui roman cu accente celiniene.