„Una dintre primele mele amintiri sunt legate de Persia, pe cand priveam o campie mare care se intindea pana la orizont; iar in mijlocul ei era un cioban foarte mic, care isi mana turma de oi, asa cum fac ciobanii din Orientul Mijlociu."
Mitropolitul Antonie va asocia, mai tarziu, aceasta imagine din copilarie cu cea a pastorului biblic, in special, cu imaginea lui Hristos, Pastorul cel Bun, mergand in fruntea turmei Sale. Aceasta asociere era si mai semnificativa avand in vedere atat faptul ca propria viata va fi inchinata misiunii de pastor spiritual, cat si ca pe usa dinspre vest a catedralei din Londra, in care si-a desfasurat aproape intreaga activitate, era gravata inscriptia „Eu sunt Pastorul cel Bun." Astfel ca imaginea pastorului avea sa cuprinda intreaga sa viata constienta.
Persia ii trezea in minte si alte imagini, ca niste secvente vii dintr-o copilarie lipsita de griji si relativ fericita. Cariera diplomatica a lui Boris Bloom presupunea deplasari frecvente si schimbarea locului de resedinta. Familia a trait in aproximativ zece locuri diferite in decursul celor sase ani cat au locuit in Persia, desi Mitropolitul Antonie, care a marturisit ca nu l-a pasionat niciodata geografia, nu putea mentiona exact care fusesera aceste locuri. Din caleidoscopul amintirilor, ii reveneau in minte porti mari de oras, probabil ale oraselor Teheran sau Tabriz, si franturi din modul de viata agitat din Orientul Mijlociu, cu drumuri prafuite si cu invalmaseala de cai, magari si forfota umana. Casa in care locuiau era mereu spatioasa, invecinandu-se cu ambasada sau consulatul, asa cum era o casa pe care s-au dus sa o vada inainte de a se muta din nou. In viziunea copilului de cinci ani, una dintre particularitatile speciale ale acesteia era o gradina larga, napadita de buruieni. Ii placea fosnetul pe care il producea picioarele calcand pe iarba inalta si uscata.
Cu doi ani inainte de aceasta, urgia Revolutiei se dezlantuia asupra Rusiei. Cu toate acestea, desi in acea vreme lumea adultilor era cufundata in haos, viata lui Andre era protejata de amenintarile care ii ingrijorau atat de tare parintii. In timp ce tatal sau se straduia sa faca fata situatiei diplomatice, ceilalti membri ai familiei au continuat sa duca o viata tihnita, inconjurati de servitori. Mitropolitul Antonie isi amintea de aceasta perioada din viata sa ca fiind una fericita. "