De Profundis este una dintre cele mai minunate și profunde scrisori de dragoste trimise vreodată. Această carte are o expresivitate încărcată de înțelesuri, multă suferință, pasiune, emoție și iubire. * " Viciul suprem este superficialitatea. " ( pag. 7) * " Liantul oricărei însoțiri, fie ea în căsătorie sau în prietenie, este conversația, și conversația trebuie să aibă o bază comună, iar între doi oameni de o cultură profund diferită singura bază comună posibilă este nivelul cel mai de jos." ( pag. 18) * " Suferința- oricât de curios ți s-ar părea- este modul nostru de a exista, pentru că este singurul mod prin care devenim conștienți că existăm; iar amintirea suferinței din trecut ne este necesară ca garanție, ca dovadă a continuității existenței noastre. " ( pag. 24) * "Iubirea e hrănită de imaginație, prin care devenim mai înțelepți decât ne știm, mai buni decât ne simțim, mai nobili decât suntem, prin care putem vedea Viața ca întreg; prin ea, și numai prin ea, îi putem înțelege pe ceilalți atât în relațiile lor reale, cât și în cele ideale. Numai ce e frumos și frumos conceput, poate hrăni Iubirea. (...) Iubirea poate citi scrisul de pe cea mai îndepărtată stea. "( pag. 39) *" Greșelile fatale în viață nu le faci când ești nerezonabil: un moment nerezonabil poate fi cel mai bun moment al cuiva. " ( pag. 40) *"Să-ți respingi experiențele înseamnă să pui o minciună pe buzele propriei vieți. Nu este altceva decât o negare a sufletului (...) și sufletul, la rândul lui, își are funcțiile sale nutritive și poate transforma în nobile clipe de gândire sau pasiuni înalte ceea ce este în sine josnic, crud și degradant; ba mai mult, poate găsi în asta cele mai mărețe moduri de expresie.... "( pag. 75-76) *" Este foarte greu să păstrezi, înălțimile pe care sufletul știe să le atingă. Gândim în Eternitate, dar ne mișcăm încet prin Timp. " ( pag. 83) *" Contactul cu sufletul te face să devii simplu ca un copil(...) E tragic cât de puțini oameni, ajung la sufletele lor (...) "Nimic nu este mai rar la orice om", spune Emerson " decât să fie el însuși ". Este perfect adevărat. Majoritatea oamenilor sunt altcineva. Gândurile lor sunt opiniile altcuiva, viața lor e o imitație, pasiunile lor un citat. " ( pag. 92) *" Ca toate naturile poetice, el iubea oamenii ignoranți. Știa că în sufletul unui ignorant e loc întotdeauna pentru o idee măreață. Dar nu putea suporta proștii, mai ales pe aceia prostiți de educație- oameni plini de opinii din care nu pot înțelege nici una( ...) genul de om care are cheia cunoașterii, nu știe să o folosească, dar nu permite nici altora s-o folosească. " (pag.102) *" Momentul căinței este momentul inițierii. Mai mult decât atât. Este modul prin care cineva își schimbă trecutul." (pag.104) * " Mai amintește-ți că încă nu te cunosc. Poate că încă mai trebuie să ne cunoaștem. "( pag. 142)

Allan Bloom a studiat la Chicago, Paris și Heidelberg. A predat mai apoi filozofie politica la University of Chicago, Yale, Cornell și University of Toronto. A scris “The Closing of the American Mind” în 1987. Uitați ce spune el, acum 30 de ani : “Fiecare sistem educativ are un scop moral pe care încearcă sa-l atingă și care structurează curriculum. El încearcă sa producă un anume tip de ființa umană. Această intenție este mai mult sau mai puțin explicită, mai mult sau mai puțin rezultatul unei reflecții; (...) In unele națiuni, scopul era persoana pioasă, in altele cea războinică sau cea harnică. Întotdeauna important e regimul politic, care are nevoie de cetățeni în acord cu principiul său fundamental. Aristocrațiile vor gentlemeni, oligarhiile - oameni care respectă banii și urmăresc obținerea lor, democrațiile - iubitori ai egalității.” (pag.18-19) “Recenta educație a deschiderii (...) nu acordă importanță drepturilor naturale sau originilor istorice ale regimului nostru, socotite acum a fi fost esențialmente eronate și regresive. Ea este progresistă și privește înainte. (...) E deschisă la toate tipurile de oameni, toate stilurile de viața, toate ideologiile. N u e x i s t ă a l t d u ș m a n d e c â t om u l c a r e n u e d e s c h i s l a o r i c e. Dar atunci când nu exista teluri sau o viziune comuna asupra binelui public mai e posibil contractul social?” (pag.20) “Extinderea spațiului exceptat de la reglementarea socială și politică legitimă era posibilă doar prin diminuarea pretențiilor la cunoaștere morală și politică. Apetitul insațiabil pentru libertatea de a trăi după bunul plac se hrănește din acest aspect al gândirii democratice moderne. In final, rezultă că libertatea deplină poate fi atinsă doar când nu există deloc o asemenea cunoaștere. Calea eficientă de dezarmare a opresorilor este sa-i convingi că ignoră binele. Sensibilitatea inflamată indusă de teoria democratică radicalizată resimte până la urmă orice limită ca fiind arbitrară și tiranică. Nu există absoluturi; libertatea este absolută. Desigur, rezultatul e că, pe de o parte, argumentul care justifică libertatea dispare, și, pe de altă parte, toate credințele încep sa aibă caracterul atenuat (...).” (pag.21) Deschiderea era odată virtutea care ne permitea sa căutam binele folosind rațiunea. Ea înseamnă acum acceptarea a orice și negarea forței rațiunii. (...) Relativismul cultural distruge deopotrivă binele propriu și cem comun. (...) Deschiderea la închidere, iată ce predam. Relativismul cultural reușește sa distrugă pretențiile universale sau intelectual imperialiste ale Occidentului, făcându-l sa nu mai fie decât pur și simplu o alta cultura. Așa ca exista egalitate într-o republică a culturilor. Din nefericire Occidentul se definește prin nevoia de a-și justifica felul de a fi sau valorile, prin nevoia sa de a descoperi natura, prin nevoia de filozofie și știința. Acesta este imperativul sau cultural. Lipsit de el, se va produși. Statele Unite reprezintă una dintre cele mai înalte și mai extreme realizări ale căutării raționale a unei vieți mai bune potrivit naturii. Ceea ce face posibilă structura sa politică este folosirea principiilor raționale ale dreptului natural pentru întemeierea unui popor, unind astfel binele comun cu binele propriu. Sau altfel formulat, regimul stabilit aici promitea libertate nestingherită rațiunii - nu oricui, instinctiv, ci rațiunii, libertatea esențială care justifica celelalte libertăți și pe baza căreia, și de dragul căreia, e tolerata o mare doză de devianță. O deschidere care neagă pretenția specială a rațiunii face sa explodeze resortul motor (...) acest regim, in ciuda tuturor afirmațiilor contrare, a fost fondat pentru a depăși etnocentrismul, care nu e nicidecum o descoperire a științelor sociale. (...) Însă faptul că au existat opinii diferite despre bine și rău in timpuri și locuri diferite nu demonstrează nicidecum ca nici una nu e adevărată sau superioară celorlalte. A spune ca asta demonstrează e la fel de absurd cu a spune că diversitatea punctelor de vedere exprimate intr-o dispută universitară demonstrează ca nu există adevăr.” (pag. 36-37) “Imperativul de a promova egalitatea, de a elimina rasismul, sexismul și elitismul ( delictele specifice societății noastre democratice ), precum și războiul, prevalează pentru un om care nu poate defini nici un alt interes demn de a fi aparat. (...) Un distins profesor de științe politice a demonstrat aceasta când le-a citit studenților săi radicali câteva discursuri despre ce trebuia făcut. Au fost entuziasmați, pana când i-a informat ca discursurile ii aparțineau lui Mussolini. 🤫😬” (pag.273) “ (...) există unele lucruri despre care trebuie sa stii dacă vrei sa fii educat. Nu înlocuirști ceva cu nimic. (...) Critica vechiului nu are nicio valoare dacă nu exista o perspectiva a noului.” (pag.281-282)