În peisajul eseisticii de factură filosofică dela noi Andrei Marga impresionează de fiecare dată cu sagacitatea și precizia diagnozelor sale dedicate României și lumii. Extrem de prolific, cu un ritm constant al aparițiilor editoriale de două-trei volume anual, creionează un tablou veridic al realității, fără să ocoloească sau să escamoteze marile probleme și transformări. Pentru posteritate va fi suficientă parcurgerea operei profesorului clujean pentru o imagine realistă a momentului istoric căruia îi suntem contemporani. Ce îmi place foarte mult la Andrei Marga este eleganța stilului, a scriiturii, precum și optimismul său nezdruncinat legat de victoria finală a democrației, ca unică paradigmă de dezvoltare a societății omenești acceptabilă, în ciuda derapajelor serioase cu care ne confruntăm.

Corneliu Vlad a rămas unul din ultimii seniori ai gazetăriei românești de dinainte de 1989, încă activ în publicistica de bună calitate. Format la excepționala școală de analiști și comentatori politici dela revista LUMEA și maturizat ca principal comentator pe politică externă la România Liberă, Corneliu Vlad a ales după 1989 să își respecte blazonul profesional și să rămînă același ziarist de anvergură, cu diagnostice precise și concluzii pertinente. În culegerea " Universul Rusia. Tradiție și revelație" și-a adunat analizele dedicate înțelegerii motivațiilor ce au determinat actuala criză a relațiilor dintre Federația Rusă și Occident. Personal cred că avem mare nevoie să cunoaștem și poziția altera pars, dacă ne dorim cu adevărat să cunoaștem cît de cît lumea în care trăim. Fără ca neapărat să aderăm la aceasstă poziție. Ca să închei, civilizația, istoria și cultura europeană nu pot exista fără componenta și contribuția rusă.

Chiar dacă sunt botezat în rit ortodox și mă simt foarte așa, nu consider ca o trădare lectura autorilor creștini de alte denominațiuni, în speță catolici sau protestanți/neoprotestanți, atunci cînd este vorba de subiecte interesante, de actualitate și nu neapărat din zona dogmaticii. Una dintre editurile care îmi satisfac curiozitatea și interesul este Galaxia Gutenberg, o editură harnică și care și-a cîștigat, prin profesionalism, o bună reputație. Acum ceva timp am luat o lucrare a unui teolog catolic italian, Luigi Alici - Catolicii și politica. Subiectul mi s-a părut de strictă actualitate și important de a vedea modul în care trebuie să se raporteze un creștin la fenomenul politic. Aici trebuie să fac o mică precizare, mă văd nevoit să apelez la surse ne-ortodoxe, în lipsa abordării subiectelor de către teologii ortodocși. În fine, după experiența cu cartea profesorului Alici, a venit și rîndul culegerii de studii - Biserica și statul - care, de asemenea promite o lectură interesantă a raporturilor dintre Biserică și stat. Fie și numai sumarul cărții îmi susține opinia de mai devreme ...

Într-unul din excelentele sale comentarii, profesorul Andrei Marga s-a referit la " Biografia lui Iisus " a cardinalului Gianfranco Ravasi, drept este că nu la ediția românească, ci la cea originală, apărută anul acesta. Verificînd dacă lucrarea are și o traducere românească, am avut bucuria de a o găsi la editura Spandugino, într-un format grafic de excepție, aș putea spune o ediție de lux, numai bună de așezat pe raftul din față [:-)] ... Verificînd sumarul, mi s-a părut o abordare interesantă a subiectului, chiar dacă vorbim de o abordare pe filieră catolică ... Din acest punct de vedere este destul de evident faptul că teologia ortodoxă cam tace, cum tace și în multe alte domenii ale reflecției asupra creștinismului, lăsînd parcă prea mult inițiativa catolicilor sau protestanților ... Despre conținutul cărții, ce să spun, în cîteva cuvinte, explorează povestea vieții Mîntuitorului din perspectiva fiecăreia din cele patru Evanghelii, fără însă a se repeta, pe episoadele comune ... Ca o concluzie, e o carte eveniment, care merită să se afle în orice bibliotecă și nu numai pentru ținuta grafică, de care am amintit mai devreme ...

Am descoperit întâmplător cartea navigând pe site-ul libris.ro ... Întrucât prin linkul Răsfoiește am avut posibilitatea de a-mi face o idee asupra conținutului, m-am afundat curios în lectura Introducerii, care fiind extrem de agreabil scrisă, m-a prins până la capăt ... apoi fragmentul capitolului 1, apoi prețul - imbatabil, apoi a venit și finalizarea, cu volumul în bibliotecă ... Trecând la următoarea idee ce doresc să o prind în review, cartea este una foarte bine scrisă, și care cse citește fără efort, autorul fiind prin fișa postului un comunicator ... fără a fi o lucrare practică, te introduce mai ușor ca multe altele în atmosfera aceasta post-pandemică, cu riscurile și prioritățile ce ar fi bine să nu le pierdem din vedere ...

Inițial am dorit cartea fiind curios să văd în ce măsură monografia autorului român Mircea Georgescu se aseamănă cu mai cunoscuta lucrare omonimă a lui Arthur Koestler. Interesant este atît faptul că cele două cărți au același titlu: Al treisprezecelea trib: Khazarii, cît și acela că sunt scoase de aceeași editură - ANTET. Nu vreau să intru în judecăți de valoare sau insinuări, cele două seamănă, iar în ce mă privește, cred că varianta autorului romanului " Întuneric la amiază " e mai completă ... Asta nu înseamnă că varianta românească nu își are la rîndu-i virtuțile sale ... În contextul războiului din Ucraina problema khazară, a acestui enigmatic popor ce a ales convertirea la iudaism și a fondat un imperiu în secolele VII - XIII (aproximativ) a revenit în actualitate și alimentează diverse speculații intelectuale legate în primul rînd de presupusa apartenență a elitei ucrainene contemporane la acest popor dispărut, apoi de descendența khazară a evreilor askhenazi ... Subiectul de fascinant și chiar merită efortul, mai ales că lectura este una plăcută ...

Am așteptat cu mult interes cartea, după ce, anterior, mai citisem de Remi Brague " Dumnezeul creștinilor " (Editura Deisis, 2017) și " Înțelepciunea lumii " (Editura Tact, 2012) ... Îmi place mult erudiția autorului și scriitura extrem de accesibilă, ca să nu mai spun că ader întrutotul la concluzia sa principială, aceea a unei modernități eșuate, în lipsa prezenței instituționale a lui Dumnezeu în viețile noastre ... Mai citisem ceva recenzii pe marginea cărții, deci pot spune că am cumpărat-o cumva în cunoștință de cauză ... Nu intru în amănunte, ca să nu răpesc plăcerea descoperirii unui autor echilibrat, care își duce demonstrația într-un mod convingător ... Nu în ultimul rînd, de remarcat operativitatea LIBRIS, un partener mereu de nădejde ...

Amos Oz rămîne unul din autorii mei favoriți, pe care l-am urmărit încă de cînd romanele sale erau publicate de Editura UNIVERS ... Bineînțeles avînd-o pe aceeași neostenită și prestigioasă editoare, doamna Denisa Comănescu ... În acest mic volum postum, autorul continuă să își susțină teza enunțată încă din ultimul său roman antum - Iuda - privindu-l pe apostolul ce l-a trădat pe Mîntuitor și l-a predat autorităților romane. Nu este primul autor care se așează pe această viziune; personal nu sunt de acord cu Amos Oz - de nicăieri din Evanghelii nu reiese că apostolul Iuda ar fi avut o relație specială cu Mîntuitorul și ar fi fost cel ce și-a asumat greaua misiune de a trăda și astfel a împlini Verchiul Testament. Atît în Iuda, cît și în lucrarea recenzată argumentația este subțire; personal cred că boala ce l-a doborît în final l-a împiedicat pe Amos Oz de la o meditație mai profundă și mai așezată pe subiect. Susținerea că Iuda s-ar fi spînzurat din cauza dezamăgirii că Iisus nu s-a salvat de pe Cruce, ci a murit ca un muritor oarecare este chiar de tot hazul - Dacă ar fi să ne așezăm pe viziunea lui Amos Oz, Iuda ar fi trebuit să aștepte trei zile și după aceea să își pună ștreangul de gît - e un lucru ce îl știe oricine, chiar dacă ne raportăm doar la Crez ... Asta nu înseamnă însă că o să-l apreciez mai puțin și că nu aștept cu interes următorul volum postum ...

Autorul a fost un teolog reputat și în multe rânduri, controversat. Un lucru este însă cert - acela că nu poate fi ignorat. Personal apreciez la von Balthazar erudiția sa și talentul scriitoricesc incontestabil. În ce privește " Ce putem spera " , demonstrația se pornește mai greu, dar răspunsurile sunt cât se poate de interesante ...

Cartea se citește aproape ca un roman, cu intervenții de bun gust și rafinament intelectual, cu o afecțiune maternă remarcabilă ... Cu toată sinceritatea, nu am știut nimic despre destinul și drama vieții autoarei, o viață trăită intens, cu suișuri și coborîșuri și un final trist ... Dumnezeu să le țină aproape, și pe mamă și pe fiică ...

Vladimir Tismăneanu și-a cîștigat de mult loc de cetate în galeria istoricilor și analiștilor comunismului, atît a celui românesc, cît și a celui internațional ... În Dosarul Lenin scrie bine ceea ce scrie, cu nerv, dar și cu mult subiectivism, fapt ce privează analizele sale de calitatea unei imagini complete a istoriei epocii ... Personal, deși nu sunt de acord cu multe din concluziile sale, îi apreciez mult orice apariție editorială, care aduce multe informații interesante, multe din sfera anecdoticii istorice, care bucură gustul cititorului de literatură istorică bună ... Spre deosebire de colegii de direcție culturală, Liiceanu, Patapievici, Pleșu et comp., Tismăneanu rămîne fidel unei orientări anticomuniste, dar cantonată pe valorile stîngii intelectuale, care îi măresc, în ochii mei, credibilitatea și onestitatea ...

Agopian are o memorie bună și un bun simț deosebit în tot ceea ce scrie ... Ajuns la o vîrstă aproape de senectute, care îi permite abordări relaxate, sine ira et studio, volumul acordă partea leului informațiilor, cele mai multe din sfera anecdoticului, despre literații cu care a conviețuit, marea majoritate nume cunoscute ... cu franchețe, autorul nu ezită să scoată în evidență și viciile eroilor săi, între care alcoolismul își ia partea leului ... personal dosarul Nichita mi se pare cel mai izbutit ... odată ce ai pus mîna pe volum, scriitura te cucerește și nu realizezi cînd ai ajuns la capăt ...