Ce să spun eu, nu sunt decât un simplu cititor,dar ca şi poveste a unei vieţi (feminine) alături de comunitatea în care trăieşte, - este redată foarte bine , te trimite în realitatea crudă şi dură pe care o trăiesc din păcate mulţi semeni ,fără ca noi să ne putem imagina asta- pentru mulţi un pat de spital sau al unui camin de copii (aşa rele cum sunt) pot fi un confort,un bine faţă de viaţa mizerabilă în care trăiesc zi de zi,dar care lor se pare ceva normal .