O carte pe care începi să o citești cu ideea că este o intrigă polițistă. Și descoperi cu fiecare pagină că este mai mult de atât. Și nu o mai poți lăsa din mână pentru că rezonezi câte puțin cu fiecare personaj, astfel încât te întrebi oare tu ce ai fi făcut în locul lui? Dar când mintea îți fuge la ce declanșează în sufletul tău și te observi că analizezi și pui in perspectivă aspecte din viața ta personală, atunci este momentul când realizezi că ai primit mai mult decât un roman polițist: ai primit o invitație spre introspecție. Eu am acceptat invitația și am fost mai liniștită cu mine după ce am terminat de citit toată seria. Despre câte romane polițiste se poate spune același lucru?