Chiar dacă domnul Pablo Neruda a fost preocupat de politica internă a statului Chile, respectiv de relațiile externe cu Japonia, Franța, nu trebuie să se desconsidere arta sa poetică. Întreaga sa poezie cultivă o imaginație fantezistă, creatoare de prospețimi impecabile, precum marea însăși. Deși influențat de Gabriel José García Márquez, de Paulo Coelho, până și de Pessoa, planul plenar domină o frumusețe aparte care ia formă din întregul acvatic, ca și când se întâmplă ireversibilul luminiscent a unui Iona sud-american.

Produsul care se află acum în posesie, generează o importanță majoră în evoluția literaturii române, cât și la modul de autenticitate, de expresivitate frivolă, însă caldă pentru persoanele unice.

Deși cu întruchipare și de o muzicalitate avangardistă, poezia lui Ion Vinea revoluționează întreaga metastază a existenței, dispusă la un pol apical cu simbolismul. Prin emfază demnă de un Mallarmé analitic, se readuce la cunoștință valoarea reală a virtuții ce se trezește în spiritul cunoscător de taine.