Această poveste este la fel de imaculată precum acea bufniță albă ce aterizează chiar în plină funingine și întinare – căci toate întâmplările provin din miezul cruzimii vieții, petrecute sub dictonul mentalității comune a oamenilor din societatea conturată atât de sincer și abrupt, încât de acolo îi reiese profunzimea și originalitatea. Este absolut fascinant cât de aproape de suflet îți poate ajunge limbajul împânzit de regionalisme, fidel graiului moldovenesc, care-ți devine atât de familiar pe măsură ce înțelegi substraturile personajelor câte un pic mai mult cu fiecare nou cadru al povestirii. Per ansamblu, această carte te împinge spre o reflecție, în intimitățile sufletului, referitoare la acele aspecte ascunse ale vieții, mai mult sau mai puțin rafinate, ori șlefuite, de atunci până astăzi.