Cum spune și titlul vorbește despre acele perioade mai grele din viață, despre "Iernile" vieții și cum ne pregătim pentru ele, căci da, vin cu preaviz și, cel mai important, cum le ACCEPTĂM.Noi, oamenii, avem tendința de a ne distrage atenția, de a "gândi pozitiv" (nu în sens sănătos) când trecem prin probleme. La mulți oameni "gândire pozitivă" = băgat problemele sub preș și ne prefacem că nu există.Când bagi problemele sub preș doar supraviețuiești, nu integrezi, nu-ți înveți lecția.Consecința e că vei repeta aceleași probleme până le vei integra.Cartea scrisă de Katherine May îmi amintește de altă carte superbă "Acolo unde cântă racii". Ambele au în comun dragostea pentru natura și măiestria scriiturii.Autoarea folosește anonotimpurile pentru a face o analogie cu ciclurile vieții.Cartea nu e de beletristica, cum credeam inițial, e nonfiction, e o carte de memorii scrisă ca un jurnal.Autoarea însăși a trecut prin "ierni", acum împărtășește o perioadă grea pe care alege s-o trăiască, să și-o asume.O citesc pas cu pas, nu-i cartea pe care s-o dai pe gât ca un shoot de tequila din filme. E cartea pe care o citești cu-n creion în mână, îți notezi, reflecți, cauți după aceea pe net unele idei. E cartea pe care o savurezi lent, ca pe o înghețată delicioasă care-i vrea să nu se mai termine.