Povestea scrisorilor Larei Jean continua!

    Lara Jean se bucura de cel mai frumos an final de liceu la care ar putea spera o fata. E indragostita lulea de iubitul sau, Peter; tatal ei in sfarsit se recasatoreste, cu vecina lor, doamna Rothschild; iar Margot, sora sa, vine acasa pe timpul verii, la momentul potrivit ca sa participe la nunta.

Dar la orizont se intrevad schimbari. Cu toate ca Lara Jean se distreaza si lucreaza de zor la planificarea nuntii tatalui sau, nu poate trece cu vederea deciziile de viata importante pe care trebuie sa le ia. Cea mai urgenta e alegerea unei facultati, iar asta ii poate afecta relatia cu Peter. A fost de fata cand Margot a trecut prin aceste chinuri ale maturizarii. Acum Lara Jean e cea care urmeaza sa termine liceul, sa plece la facultate si sa-si lase in urma familia – si poate chiar si pe baiatul pe care il iubeste. Atunci cand inima si mintea iti spun lucruri diferite, de care dintre ele ar trebui sa asculti?

 

    "Povestea pe care o spune Jenny Han este fara varsta. Prima iubire, sa-ti gasesti propria identitate la scoala si acasa si sa faci fata tranzitiei delicate de la copilarie la maturitate – toate sunt teme universale ale literaturii pentru adolescenti, pe care Jenny Han le exploreaza magistral." – Voya

    "Dialoguri savuroase, scene memorabile si personaje de neuitat – A ta vesnic, Lara Jean este o bijuterie de carte, aflata in topul celor mai bune romane pentru adolescenti." - School Library Journal

    Jenny Han a scris primul sau roman, Shug (2006), pe cand era inca la colegiu. Au urmat seriile de succes The Summer I Turned Pretty (bestseller New York Times) si Burn for Burn (scrisa impreuna cu Siobhan Vivian).

 

    „Ajungem la Empire Stare Building, unde-l pun pe Peter sa ne faca amandurora un selfie in dreptul lifturilor. Cand ajungem in varf, ametesc, atat de sus suntem. Doamna Davenport imi spune sa ma ghemuiesc cu capul intre picioare cateva momente, ceea ce ma linisteste putin. Dupa ce-mi trece senzatia de greata, ma ridic si pornesc in cautarea lui Peter, care a disparut cand aveam cel mai mult nevoie de el.

    Cand sa trec de colt, il aud strigand:

    — Stati! Stati! Nu va suparati!

    Se tine dupa un agent de paza, care se indreapta catre un ghiozdan rosu lasat pe podea. Se apleaca si-l ridica de jos.

    — E al tau? se rasteste el la Peter.

    — Aaa, da...

    — De ce l-ai lasat aici?

    Agentul deschide fermoarul si scoate dinauntru ursulet de plus. Peter isi coboara ochii in pamant.

    — Puteti sa-l bagati inapoi? Imi trebuie ca s-o invit prietena mea la bal. Vreau sa-i fac o surpriza.

    Agentul de paza clatina din cap. Mormaie in sinea si incepe sa scotoceasca prin ghiozdan.

    — Va rog, uitati, strangeti putin ursul.

    — Nu strang ursul, ii raspunde agentul.

    Peter intinde mainile si strange de ursuletul de plus care incepe imediat sa chitaie: „Vrei sa mergi la bal cu mine, Lara Jean?"

    Bat din palme si mi le duc la gura de bucurie.

    Agentul de paza zice pe un ton grav:

    — Pustiule, esti in New York. Nu poti sa lasi ghiozdane unde vrei tu, doar ca sa-i faci propuneri prietenei tale.

    — De fapt, e vorba de o invitatie la balul de absolvire, il corecteaza Peter, la care agentul se uita urat la el. Imi cer scuze. Puteti sa mi-l dati inapoi?

    Atunci ma zareste si pe mine.

    — Lara Jean! Spune-i ca filmul tau preferat e Nopti albe in Seattle.

    Ma apropii de ei in graba.

    — Iertati-ma, e filmul meu preferat. Va rog, nu-l dati afara.

    Agentul de paza se chinuie sa nu zambeasca.

    — N-aveam de gand sa-l dau afara, imi spune el. Apoi, catre Peter: Dar fii si tu mai prevazator data viitoare. In New York suntem mereu in alerta. Cum vedem ceva suspect, cum actionam. Pricepi? Aici nu e ca-n oraselul de provincie din care oti fi venit voi. Aici e New York. Nu ne permitem sa stam la glume.

    Atat eu, cat si Peter dam din cap, iar agentul ne lasa si pleaca. Asteptam o clipa sa dispara, dupa care ne privim unul pe altul si izbucnim deodata in rasete.

    — Cineva mi-a vazut geanta si a dat alarma! spune el. Invitatia la bal s-a dus naibii.

    Scot ursuletul din geanta si-l strang la piept. Sunt atat de fericita, incat nici nu-i mai spun sa nu vorbeasca urat.

    — E minunat!

    — Aveai sa ajungi la colt si sa vezi geanta chiar aici, langa telescoape. Trebuia sa ridici ursul, sa-l strangi si...

    — De unde as fi stiut sa-l strang? intreb eu.”