Orice volum de dramaturgie contemporana ar trebui sa aiba cel putin doua tinte: de reintregire a unei istorii contemporane, care nu prea poate fi pastrata altfel, si de propunere de noi texte pentru scena nationala si intrenationala. Indiferent de estetica sau stilistica autorului, piesele de teatru reprezinta o radiografie a societatii din care acesta provine.

Spuneam, in 2007, in prefata altui volum semnat de Sorin Oros, ca avem de-a face cu o dramaturgie a curajului. Argumentele plecau atunci dinspre limbaj inspre viata personala expusa, frustrarile profesionale acumulate si strigate in gura mare. De atunci si pana acum lucrurile s-au schimbat in jurul autorului, iar acest lucru se poate citi printre randurile propunerilor de fata, cu pastrarea totusi a aceluiasi curaj cvasi-sinucigas de a arunca pe scena iconi ai unei societati in decadere.

Avem de aceasta data de a face cu texte care au vazut lumina scenei, care s-au jucat in tara si in strainatate, care au beneficiat de aplauzele sau critica publicului. Ramane, fata de data trecuta, un singur lucru: vocea acida! Autorul taxeaza orice miscare gresita a unei societati debusolate, care si-a pierdut identitatea si care nu are nicio curiozitate sa si-o regaseasca. Lecturarea acestor texte nu lasa niciun dubiu in raport cu pozitionarea autorului, cu parerile si convingerile lui puternice. Situatiile intalnite sunt dintre cele mai diverse, reale sau nu, ele isi au radacina in stirile din ce in ce mai bantuite de incredibil.
- Raluca Sas-Marinescu