Domnul si doamna Smirth au facut tot ce-a le-a stat in putinta pentru a-i transmite lui Primo adevaratele valori ale vietii: aviditatea si egoismul. De altfel, l-au adus pe lume doar in acest scop: sa le fie vrednic si unic mostenitor. Cu toate acestea, Primo se dovedeste a fi un dezastru: imprumuta bani si nu-i mai asteapta inapoi! Demasca escrocherii fara cusur! Intr-un cuvant, e un copil bun, ba chiar prea bun! Ce e de facut?

E nevoie de o scoala pe masura, cu un director aspru, profesori severi si colegi teribili, pe care sa-i ia drept exemplu. Dar oare exista o astfel de scoala? Desigur: Universitatea Tot-al-Meu. Si intr-o dimineata friguroasa, Primo chiar se trezeste in fata portilor ei. Insa, daca va imaginati ca acesta este sfarsitul bunatatii lui, va inselati amarnic. Niciodata sa nu subestimati schimbarile (si hohotele de ras) pe care un copil bun ca painea calda le poate aduce in lume!