O poveste scrisă cu umor și (auto)ironie, care poate fi citită în două seri într-un rocking chair, păstrând balansul unei stranii sensibilități și a unei tristeți moderate, mai ales atunci când avem în față un platouaș eclectic de personaje și autori — Kant, Emma Bovary, Fernanod Pessoa, Gellu Naum, Ana Blandiana, Radu Banciu, Mirabela Dauer — până se ajunge, aproape de final, la capitolul despre școala de poezie de la Cluj, descrisă ca o luptă în papuci și șlapi pe tărâmul poeziei, care a primit repetatul reproș că ar fi mult prea conceptuală, întocmindu-se o fișă de denunț cuprinzându-i pe Andrei Doboș, Ștefan Manasia, Vlad Moldovan și Oana Văsieș.