Senzatia este extraordinara, momentul este pe vecie capturat in sufletul meu ca fiind primul spectacol pe o scena cu un public numeros, aplaudand! - Rose

 

Un roman fantasy pentru adolescenti, cu subiect amplasat in Anglia. Eroina, Rose Nort, viseaza sa intre la Universitatea de Teatru si Dans. Aici descopera ca cei doi copii ai rectorului, Alisha si Luke, sunt chiar prietenii impreuna cu care a crescut la orfelinat si pe care i-a cautat mereu de cand ei au fost adoptati. De la inceput, Rose se confrunta cu mici intamplari misterioase, pe care nu le intelege (inclusiv propriile puteri magice), iar cladirea universitatii se dovedeste a fi locul in care studiau in trecut vrajitorii. Incetul cu incetul, fata afla ca face parte, fara sa fi vrut, dintr-o grupare de magie rea, in timp ce gemenii au puteri de magie buna, de aceea, povestea ei de iubire cu Luke nu pare posibila, dar finalul se dovedeste a fi neasteptat! 

 

Ma opresc pentru un moment uitandu-ma la Connor, care incuviinteaza din cap. Nu se uita in ochii mei, se uita la obrazul meu. Instinctiv, duc mana la el. Incepe sa straluceasca, intr-un semn rotund. Connor face ochii mari si se uita la Molly, care e foarte speriata acum.

Ma uit spre cer si imi mangai usor obrazul.

- Opriti-va... acum!

Las capul in jos, luand mana de pe obraz. Ploaia, tunetele si fulgerele incep incet-incet sa se potoleasca.

Connor si Molly se uita uluiti la mine. Chiar eu am facut asta?! Asta era planul lui Connor? Sa repet ce-am facut in vis?

- Ai reusit. Ai reusit… Connor avea dreptate, sopteste Molly.

Imi ridic privirea mirata, ma uit spre cer, vad luna si zambesc. Ma uit la Molly si la Connor si incepem sa radem zgomotos.

- Nici mie nu-mi vine sa cred. Ai puterea asta?

- Controlezi fortele naturii..., spune Connor.

- Nu stiu...

- Nu stii? A fost suficient ce-am vazut. Pentru mine a fost suficient, adauga Molly.

- A functionat planul meu, zambeste Connor triumfator, iarasi. E clar, trebuie sa te simti in pericol sau sa fii nervoasa.

- M-ai enervat tare, Connor.

- Nu stiu ce sa zic. Am facut cum am crezut. Acum...

- Ce?

- Luke e de vina.

- Adica?

- Pai, el m-a ajutat... a facut ce-a facut, nu?

- Connor... nu iar!

Pentru un moment, am crezut ca Luke a luat legatura cu Connor, spunandu-i despre mine, povestindu-i..., dar iarasi: entuziasm prea mare, durerea prea mare."