Procedand aidoma autorului anonim al Mioritei, in care povestea mortii ciobanului e doar un pretext de relevare a nuntii cosmice, a integrarii lui in Marele Tot, sau ca izvoditorul Mesterului Manole, in care istoria inaltarii manastirii Arges constituie, de asemenea un pretext pentru infatisarea luptei Omului cu stihiile potrivnice, poetul nestiut, care a dat contur baladelor olteano-muntene, in care mitul Brancoveanu atinge punctul cel mai inalt de spiritualitate, a utilizat martirizarea reala a voievodului si a copiilor sai nevinovati tot ca un punct de pornire, in amplificarea la asemenea dimensiuni a nedreptatii savarsite, incat Cosmosul insusi se revolta, iesindu-si din matca, sub forma nonsensului absolut, al marii care arde, al reintoarcerii la haosul primordial.
  Voievodul isi pierde astfel contururile real-istorice si devine intruparea ideii de tarie morala si dreptate universala in lupta cu nedreptatea umana de oriunde, de orice fel, de ieri, de azi si de maine.

                                                                   I.Oprisan