Manuscrisul arestat. Dragoste si moarte la Pelisor

Cartea de fata nu este din categoria demolarilor si nici a teribilismelor contemporane, care maculeaza destul de des spatiul editorial romanesc actual. Este o lucrare echilibrata si matura, in care fundalul istoric este prezentat cititorilor in haina literara, adica prin mijlocirea imaginilor artistice. (...)
Literatii de talent nu au de respectat rigorile meseriei de istoric, dar au, in schimb, la indernania limbajul artistic, mult mai atragator decat textul arid al specialistului. Astfel, Alecu Ivan Ghilia "picteaza" in aceasta carte fresce istorice de maestru, utilizand amintiri personale (pentru anii 1960) si amintirile colective ale surselor istorice, scrise si orale (pentru anii 1918). In consecinta, daca am pune intrebarea "Asa va place istoria?", raspunsul ar fi aproape invariabil "Da!", pentru ca literatura istorica de aici este una autentica, ivita din talent literar verificat si din dragoste pentru trecut si pentru neamul acesta al nostru, romanesc.
lar Marea Unire merita din plin si asemenea evocari, care scot din uitare fapte importante si personalitati de exceptie, ornandu-ne viata cu mitul de azi al "varstei de aur", varsta pe care au trait-o si inaintasii nostri din plin, mai ales cei de la 1918, demni de a fi rostit adagiul antic "Et in Arcadia ego!". Alecu Ivan Ghilia ne conduce discret si convingator in Arcadia noastra, numita Romania Intregita, ghidata intelept de regele incoronat la Alba lulia si unit cu pamantul tarii si cu etemitatea, la Pelisor si apoi la Curtea de Arges. - Ioan Aurel POP Presedintele Academiei Romane

Eu, Regele lov, dupa numele atribuit prin text inspirat, scris apasat pe hartie prin transgresarea suferintelor si probelor prin care Satan a capatat invoire sa-mi puna la incercare credinta. Romancierul Adrian m-a asemuit cu biblicul Iov. Sarmanul Iov, a carui fantasma m-a bantuit si pe mine, in multe fiind incercat si eu. Acum, inca o data si inca o data, prin acest tanar scriitor strain, departat in timp, care nu m-a vazut, dar ma cunoaste, nu i-am vorbit, dar imi vorbeste, care ma iubeste de parca mi-ar fi fiu, sau nepot, prin suferintele mele legate de suferintele sarmanului Iov, blestematul si binecuvantatul.
I-am vorbit inca o data Atotputernicului: "Imparate al imparatilor, Rege al Regilor, pe calea Ta am urmat si de la ea nu m-am abatut. Nu ma urgisi. Iarta-mi mie, pacatosul! Poruncile buzelor tale nu le-am calcat... Golita este viata si plin Infernul de suferinta mea, fara acoperis adancul lipsei de Tine de langa mine.

Io, Regele vostru, bunicul dupa tatal vostru, sau strabunicul, Regele Cel Loial, Intregitorul, urmand la slujirea Tronului marelui unchi, Infaptuitorul, care mi-a fost Tutore si Magistru de pregatire intru slujire de Tara, urmandu-l la Tron, cu ravna si onoare, vechea credinta si vechea patrie, sa intru in noua credinta si noua tara, in noua Patrie, limba romana si Patria Romana.
Eu, Regele Ferdinand, pe care Creatorul ceresc, ATO'TPUTERNICUL, prin parintii mei de trup si botez cristic, m-a numit Ferdinand Victor Albert Mainrad de Hohenzollern-Sigmaringen, dupa stravechimea blazonului stirpei noastre, ca fiu al principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, pretendent la tronul Spaniei, si al Infantei Antonia a Portugaliei, Principesa de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha.