Instrumentele muzicale ale poporului roman

De (autor): Tiberiu Alexandru

0
(0 review-uri)
Instrumentele muzicale ale poporului roman - Tiberiu Alexandru
Rasfoieste

Instrumentele muzicale ale poporului roman

De (autor): Tiberiu Alexandru

0
(0 review-uri)
In zilele noastre, poporul romin foloseste un mare numar de instrumente muzicale pentru a-si talmaci in sunete simtamintele ce-l framinta. Alaturi de instrumente foarte vechi ca buhaiul, duba. buciumul, fluierele, cimpoiul, se gasesc si altele, imprumutate in perioade istorice mai apropiate, cum sint vioara, tambalul,chitara sau clarinetul, ori unele care au patruns de curind in lumea cantecului nostru popular, ca de pilda torogoata, saxofonul sau acordeonul.
Am lasat in afara acestei impartiri clasice frunza, coaja de mesleacan, solzul de peste si alte mijloace asemanatoare, care dau suflatului, fluieratului, suieratului ori dirlaitului executantului un caraclor instrumental si pe care le-am numit pseudoinstrumente. Dintr-un anumit punct de vedere ele sint idiofone de suflat, dar tot atit de bine pot fi socotite ancii simple si categorisite aerofone, sau unele clasificate chiar in grupa membranofonelor, ca de pilda foita de hartie presata de buzele executantului de latul unui pieplene. Tinind seama de caracterul specific si de marea simplitate a « instrumentelor » de acest fel, am inceput cu ele descrierea instrumentelor muzicale folosite de poporul nostru.
Aceasta clasificare are multe neajunsuri, intre care cel izbitor este amestecul instrumentelor vechi cu cele noi, a celor propriu-zis populare cu cele de fabrica, precum si a celor lautaresti cu cele folosite de instrumentistii populari fara vreun scop lucrativ. S-a vazut insa ca intre instrumentele muzicale pe care le foloseste poporul nostru nu se pot statornici hotare categorice, ca intre instrumentele lautaresti intilnim uneori instrumente folosite de instrumentistii populari amatori ori, dimpotriva, ca cimpoiul este intrebuintat pe alocuri de muzicanti semiproresionisti etc. Pe de alta parte, acest amestec il intilnim in insasi practica muzicala care nu tine seama de categorisirile unei prea savante sistematizari. Oricum ar fi, clasificarea pe care am adoptat-o nu trebuie sa fie socotita ca o schema rigida, ea nefiind decit un ajutor pentru o gindire si sistematizare stiintifica.

Fragment:

"FLUIERUL Fluieraşul (trişca), fluierul şi fluierul mare (fluieroiul) (Fluierul cu dop şi şase deschizături pentru degele)

Fluierul care se bucura de cea mai larga raspindire, fiind cunoscut pe intreg teritoriul farii, este cel cu dop si sase deschizaturi pentru degete. Oltenii, muntenii, dobrogenii si moldovenii din sudul provinciei il numesc fluter, banatenii, ardelenii si oltenii din tinuturile invecinate Banatului ii spun fluiera, iar bucovinenii, moldovenii din partea de miazanoapte a provinciei si aproape toti ardelenii ii zic trisca. Cele mai raspandite sint cele mici, numite uneori fluierase sau triscute, si cele mijlocii. Cele mari, numite prin Ardeal fluieroaie ori fluieroane, sint mai rare. Ele sint folosite mai ales in partile Sibiului, Hunedoarei si in nordul Olteniei, in satele de "ungureni". Ca si celelalte fluiere si acestea prezinta o mare varietate de constructie. Ele sint facute aproape intotdeauna din lemn, cu profilul exterior al tubului usor conic si cu deschizaturile pentru degete de cele mai multe ori ovale, orinduite in doua grupuri de cate trei. La capatul de jos al fluierului tubul este lasat pe o mica distanta cu peretii mai grosi ori este inchis cu un dop, numit uneori "fund", care lasa in centru un orificiu mic, cu diametrul de aproximativ 05 cm. Departarea de la capatul de jos al fluierului la prima deschizatura pentru deget este mai mare decit distanta dintre celelalte deschizaturi (pina la indoitul distantei, rar mai mult) si ceva mai mare decit cea dintre cele doua grupuri de deschizaturi. Gaura a sasea se afla cam la jumatatea distantei dintre limba vranei si capatul de jos al tevii. Asemenea fluiere sint uneori construite intr-o bita ("fluier 1n bota"), in care caz se taie in tub o deschizatura corespunzatoare gaurii de jos a tevii. Alteori, un fluier cu dop si sase deschizaturi pentru degete se face in codirisca unui bici ("fluier bici"). Fluierele vrancenilor au "toarta", o proeminenta lunguiata cu crestaturi, lasata de-a lungul tubului, in partea opusa sirului de deschizaturi pentru degete. Mijlocul ei este strabatut de o gaura, care ingaduie executantului sa-si lege instrumentul de briu. Scarile fluierelor cu dop si sase deschizaturi pentru degete difera si ele aproape de la un instrument la altul."
Citeste mai mult

30.00Lei

30.00Lei

Primesti 30 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

In stoc

Descrierea produsului

In zilele noastre, poporul romin foloseste un mare numar de instrumente muzicale pentru a-si talmaci in sunete simtamintele ce-l framinta. Alaturi de instrumente foarte vechi ca buhaiul, duba. buciumul, fluierele, cimpoiul, se gasesc si altele, imprumutate in perioade istorice mai apropiate, cum sint vioara, tambalul,chitara sau clarinetul, ori unele care au patruns de curind in lumea cantecului nostru popular, ca de pilda torogoata, saxofonul sau acordeonul.
Am lasat in afara acestei impartiri clasice frunza, coaja de mesleacan, solzul de peste si alte mijloace asemanatoare, care dau suflatului, fluieratului, suieratului ori dirlaitului executantului un caraclor instrumental si pe care le-am numit pseudoinstrumente. Dintr-un anumit punct de vedere ele sint idiofone de suflat, dar tot atit de bine pot fi socotite ancii simple si categorisite aerofone, sau unele clasificate chiar in grupa membranofonelor, ca de pilda foita de hartie presata de buzele executantului de latul unui pieplene. Tinind seama de caracterul specific si de marea simplitate a « instrumentelor » de acest fel, am inceput cu ele descrierea instrumentelor muzicale folosite de poporul nostru.
Aceasta clasificare are multe neajunsuri, intre care cel izbitor este amestecul instrumentelor vechi cu cele noi, a celor propriu-zis populare cu cele de fabrica, precum si a celor lautaresti cu cele folosite de instrumentistii populari fara vreun scop lucrativ. S-a vazut insa ca intre instrumentele muzicale pe care le foloseste poporul nostru nu se pot statornici hotare categorice, ca intre instrumentele lautaresti intilnim uneori instrumente folosite de instrumentistii populari amatori ori, dimpotriva, ca cimpoiul este intrebuintat pe alocuri de muzicanti semiproresionisti etc. Pe de alta parte, acest amestec il intilnim in insasi practica muzicala care nu tine seama de categorisirile unei prea savante sistematizari. Oricum ar fi, clasificarea pe care am adoptat-o nu trebuie sa fie socotita ca o schema rigida, ea nefiind decit un ajutor pentru o gindire si sistematizare stiintifica.

Fragment:

"FLUIERUL Fluieraşul (trişca), fluierul şi fluierul mare (fluieroiul) (Fluierul cu dop şi şase deschizături pentru degele)

Fluierul care se bucura de cea mai larga raspindire, fiind cunoscut pe intreg teritoriul farii, este cel cu dop si sase deschizaturi pentru degete. Oltenii, muntenii, dobrogenii si moldovenii din sudul provinciei il numesc fluter, banatenii, ardelenii si oltenii din tinuturile invecinate Banatului ii spun fluiera, iar bucovinenii, moldovenii din partea de miazanoapte a provinciei si aproape toti ardelenii ii zic trisca. Cele mai raspandite sint cele mici, numite uneori fluierase sau triscute, si cele mijlocii. Cele mari, numite prin Ardeal fluieroaie ori fluieroane, sint mai rare. Ele sint folosite mai ales in partile Sibiului, Hunedoarei si in nordul Olteniei, in satele de "ungureni". Ca si celelalte fluiere si acestea prezinta o mare varietate de constructie. Ele sint facute aproape intotdeauna din lemn, cu profilul exterior al tubului usor conic si cu deschizaturile pentru degete de cele mai multe ori ovale, orinduite in doua grupuri de cate trei. La capatul de jos al fluierului tubul este lasat pe o mica distanta cu peretii mai grosi ori este inchis cu un dop, numit uneori "fund", care lasa in centru un orificiu mic, cu diametrul de aproximativ 05 cm. Departarea de la capatul de jos al fluierului la prima deschizatura pentru deget este mai mare decit distanta dintre celelalte deschizaturi (pina la indoitul distantei, rar mai mult) si ceva mai mare decit cea dintre cele doua grupuri de deschizaturi. Gaura a sasea se afla cam la jumatatea distantei dintre limba vranei si capatul de jos al tevii. Asemenea fluiere sint uneori construite intr-o bita ("fluier 1n bota"), in care caz se taie in tub o deschizatura corespunzatoare gaurii de jos a tevii. Alteori, un fluier cu dop si sase deschizaturi pentru degete se face in codirisca unui bici ("fluier bici"). Fluierele vrancenilor au "toarta", o proeminenta lunguiata cu crestaturi, lasata de-a lungul tubului, in partea opusa sirului de deschizaturi pentru degete. Mijlocul ei este strabatut de o gaura, care ingaduie executantului sa-si lege instrumentul de briu. Scarile fluierelor cu dop si sase deschizaturi pentru degete difera si ele aproape de la un instrument la altul."
Citeste mai mult

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one