Opera lui Patrick Modiano este incununata cu numeroase premii franceze si internationale, culminand in 2014 cu Premiul Nobel pentru literatura. Motivatia juriului: "pentru arta rememorarii prin care evoca cele mai absconse destine umane si dezvaluie universul vietii sub Ocupatie". Opera sa e tradusa in peste patruzeci de limbi. Romanul Orizontul a primit Premiul Marguerite Duras in 2011.

Jean Bosmans, scriitor ajuns la varsta bilanturilor, hotaraste sa descalceasca tot ceea ce formeaza in viata lui "materia intunecata" a tineretii. In paginile carnetelului pe care-l poarta mereu la el in nesfarsitele plimbari prin cartierele vechi si noi ale Parisului reinvie intr-un amestec halucinant intamplari, oameni, locuri, cioburi de amintiri si vise. In centrul tuturor, povestea de dragoste de la inceputul anilor 1960 dintre Bosmans si Margaret Le Coz. Cei doi incearca sa scape, impreuna, de sentimentul permanent de vinovatie si de fantomele dureroase ale trecutului si prezentului: un barbat obsedat de Margaret o hartuieste urmarind-o peste tot, parintii lui Bosmans il cauta numai pentru a-i cere bani si a-l batjocori. Margaret dispare insa, in scurt timp, la orizont, intorcandu-se la enigmaticele ei origini berlineze, iar Bosmans e nevoit sa porneasca pe urmele a ceea ce ar fi putut sa fie povestea lor.

Bat Parisul in lung si-n lat de jumatate de secol, astfel ca fiecare cartier imi evoca anumite lucruri, anumite intalniri, adesea ramase fara viitor. In memoria mea totul se amesteca: locurile si persoanele, amintirile intime, lecturile. Nu prefer anumite zone, ci pur si simplu uneori am ciudata senzatie ca as putea sa dau peste niste oameni pe care i-am vazut cu decenii in urma, impietriti si ramasi la varsta si infatisarea de atunci, asa cum se suprapun spatiile-timpuri in unele romane SF. - Patrick Modiano

Fragment din ebook:

"De ceva vreme Bosmans isi rememora cateva episoade din tinerete, episoade disparate, franturi, figuri fara nume, intalniri fugitive. Toate apar ti neau unui trecut indepartat, dar, pentru ca secventele astea nu aveau legatura cu viata lui ulterioara, ramaneau suspendate, intr-un prezent perpetuu. Avea sa se gandeasca mereu la ele, fara sa gaseasca vreodata raspunsuri. Aveau sa ramana pentru totdeauna  niste cioburi enigmatice de amintiri. Incepuse sa faca o lista, incercand sa gaseasca macar cateva puncte de reper: o data, un loc precis, un nume pe care nu stia sa-l scrie. Isi cumparase un carnetel Moleskine cu coperta neagra si-l tinea in buzunarul interior al hainei, ca sa-si poata lua notite ori de cate ori ii fulgera prin minte una din acele farame de amintiri. I se parea ca incearca sa dezlege o pasienta."