Pentru a defini sarbatoarea nu este nevoie de apelul la exaltari mitice, la haos primordial sau sacralitate revelata; entuziasmul si tumultul nu apartin doar primitivilor. Sarbatoarea este o data si are o data, ea este un interval temporal care separa doua durate finite, un interval mort pentru munca, dar viu pentru a face altceva, complet diferit. Acest interval este mereu in raport cu ansamblul cotidian, cu duratele pe care le separa, iar fata de ele este mereu excesiv: turbulenta placuta si dorita in raport cu amorteala vietii obisnuite. Altfel, nici n-ar putea fi recunoscut ca un timp diferit, care ofera un surplus de calitate vietii, compensandu-i banalitatea, permitand rasturnari fara consecinte in viata reala pentru ca sunt jucate: transgresarile, violentele, excesele, toate deviatiile de la norma raman in interstitiul sarbatoresc.