Cum am inflorit intr-o iarna
Cum am inflorit intr-o iarna
Deux fleurs en hiver. Cum am inflorit intr-o iarna
Editie bilingva. Franceza-romana
"Am schimbat o privire complice. Cred ca, intre momentul in care am intrat in camera si aceasta clipa, intre noi s-a legat ceea ce se poate numi "prietenie". Si totusi, numai Dumnezeu stie cat ma enerva la inceput permanenta ei buna dispozitie. Dupa aceea, incetul cu incetul, asa cum trec zilele in locul asta, am inceput sa astept ora mesei. Sa astept momentul in care o voi reintalni, in care-i voi revedea pe ei toti.
Acum ma uit la batranica asta daramata si ma gandesc ca as fi putut fi eu in locul ei. Ar fi putut fi oricare dintre noi.
M-a scos din toropeala, indemnandu-ma: "Hai, du-te si mananca cu ceata de ruginiti!". Am plecat, promitandu-i ca ma voi intoarce curand.
Gandul ca ar fi putut sa moara, ascutit ca un ac, refuza sa ma paraseasca. Si ma speria cumplit.
Editie bilingva. Franceza-romana
Capucine este o adolescenta care isi face stagiul de practica intr-un centru de seniori, dorindu-si sa devina ingrijitoare. Unul dintre lucrurile care o fac sa iasa in evidenta e faptul ca poarta in fiecare zi o peruca diferita, in functie de starea pe care o are. Violette este o locatara noua, debusolata, care detesta sa se simta neajutorata. Treptat, intre cele doua se leaga o prietenie speciala, care le va schimba vietile si care va influenta mersul tuturor lucrurilor.
Un roman induiosator despre puterea prieteniei, care se iveste chiar si in cele mai neasteptate contexte.
Traducere din limba franceza de Diana Morarasu.
Fragment din cartea "Cum am inflorit intr-o iarna" de Delphine Pessin:Traducere din limba franceza de Diana Morarasu.
"Am schimbat o privire complice. Cred ca, intre momentul in care am intrat in camera si aceasta clipa, intre noi s-a legat ceea ce se poate numi "prietenie". Si totusi, numai Dumnezeu stie cat ma enerva la inceput permanenta ei buna dispozitie. Dupa aceea, incetul cu incetul, asa cum trec zilele in locul asta, am inceput sa astept ora mesei. Sa astept momentul in care o voi reintalni, in care-i voi revedea pe ei toti.
Acum ma uit la batranica asta daramata si ma gandesc ca as fi putut fi eu in locul ei. Ar fi putut fi oricare dintre noi.
M-a scos din toropeala, indemnandu-ma: "Hai, du-te si mananca cu ceata de ruginiti!". Am plecat, promitandu-i ca ma voi intoarce curand.
Gandul ca ar fi putut sa moara, ascutit ca un ac, refuza sa ma paraseasca. Si ma speria cumplit.
Cand am coborat in sala, masa mi s-a parut destul de trista. Apropiasera scaunele pentru a acoperi golul creat de absenta lui Paulette, dar ea era liantul grupului. Fara ea, glumele lui Georges n-aveau niciun efect, iar ciondanelile gemenelor nu aveau niciun haz.
Am discutat despre atmosfera tensionata din timpul acelei saptamani. Membrii personalului erau la limita puterilor. Se dadeau peste cap sa tina sandramaua in functiune, sperand ca noi n-o sa observam nimic.
Astazi au decretat ca daca tot se apropia sarbatoarea Lasatei-Secului, va trebui sa ne facem costume ca sa defilam alaturi de copiii de la o scoala din apropiere. Ce idee stupida! I-am cerut detalii lui Capucine, care era responsabila de treaba asta.
- Vi se intampla deseori sa amestecati mosnegii cu tinerii?
- Facem asta ca sa cream o legatura intre generatii, mi-a explicat ea pe un ton serios.
A venit un ingrijitor nou, Romain, cred, care se ocupa de proiect. Un baiat imens, cam plinut, care pare capabil sa-si pastreze calmul indiferent de circumstante."
Am discutat despre atmosfera tensionata din timpul acelei saptamani. Membrii personalului erau la limita puterilor. Se dadeau peste cap sa tina sandramaua in functiune, sperand ca noi n-o sa observam nimic.
Astazi au decretat ca daca tot se apropia sarbatoarea Lasatei-Secului, va trebui sa ne facem costume ca sa defilam alaturi de copiii de la o scoala din apropiere. Ce idee stupida! I-am cerut detalii lui Capucine, care era responsabila de treaba asta.
- Vi se intampla deseori sa amestecati mosnegii cu tinerii?
- Facem asta ca sa cream o legatura intre generatii, mi-a explicat ea pe un ton serios.
A venit un ingrijitor nou, Romain, cred, care se ocupa de proiect. Un baiat imens, cam plinut, care pare capabil sa-si pastreze calmul indiferent de circumstante."
45.00Lei
45.00Lei
Primești 45 puncte
In stoc
Comandă până la 10:00:
Estimare livrare marti, 18 noiembrie - vineri, 21 noiembrie
Descrierea produsului
Deux fleurs en hiver. Cum am inflorit intr-o iarna
Editie bilingva. Franceza-romana
"Am schimbat o privire complice. Cred ca, intre momentul in care am intrat in camera si aceasta clipa, intre noi s-a legat ceea ce se poate numi "prietenie". Si totusi, numai Dumnezeu stie cat ma enerva la inceput permanenta ei buna dispozitie. Dupa aceea, incetul cu incetul, asa cum trec zilele in locul asta, am inceput sa astept ora mesei. Sa astept momentul in care o voi reintalni, in care-i voi revedea pe ei toti.
Acum ma uit la batranica asta daramata si ma gandesc ca as fi putut fi eu in locul ei. Ar fi putut fi oricare dintre noi.
M-a scos din toropeala, indemnandu-ma: "Hai, du-te si mananca cu ceata de ruginiti!". Am plecat, promitandu-i ca ma voi intoarce curand.
Gandul ca ar fi putut sa moara, ascutit ca un ac, refuza sa ma paraseasca. Si ma speria cumplit.
Editie bilingva. Franceza-romana
Capucine este o adolescenta care isi face stagiul de practica intr-un centru de seniori, dorindu-si sa devina ingrijitoare. Unul dintre lucrurile care o fac sa iasa in evidenta e faptul ca poarta in fiecare zi o peruca diferita, in functie de starea pe care o are. Violette este o locatara noua, debusolata, care detesta sa se simta neajutorata. Treptat, intre cele doua se leaga o prietenie speciala, care le va schimba vietile si care va influenta mersul tuturor lucrurilor.
Un roman induiosator despre puterea prieteniei, care se iveste chiar si in cele mai neasteptate contexte.
Traducere din limba franceza de Diana Morarasu.
Fragment din cartea "Cum am inflorit intr-o iarna" de Delphine Pessin:Traducere din limba franceza de Diana Morarasu.
"Am schimbat o privire complice. Cred ca, intre momentul in care am intrat in camera si aceasta clipa, intre noi s-a legat ceea ce se poate numi "prietenie". Si totusi, numai Dumnezeu stie cat ma enerva la inceput permanenta ei buna dispozitie. Dupa aceea, incetul cu incetul, asa cum trec zilele in locul asta, am inceput sa astept ora mesei. Sa astept momentul in care o voi reintalni, in care-i voi revedea pe ei toti.
Acum ma uit la batranica asta daramata si ma gandesc ca as fi putut fi eu in locul ei. Ar fi putut fi oricare dintre noi.
M-a scos din toropeala, indemnandu-ma: "Hai, du-te si mananca cu ceata de ruginiti!". Am plecat, promitandu-i ca ma voi intoarce curand.
Gandul ca ar fi putut sa moara, ascutit ca un ac, refuza sa ma paraseasca. Si ma speria cumplit.
Cand am coborat in sala, masa mi s-a parut destul de trista. Apropiasera scaunele pentru a acoperi golul creat de absenta lui Paulette, dar ea era liantul grupului. Fara ea, glumele lui Georges n-aveau niciun efect, iar ciondanelile gemenelor nu aveau niciun haz.
Am discutat despre atmosfera tensionata din timpul acelei saptamani. Membrii personalului erau la limita puterilor. Se dadeau peste cap sa tina sandramaua in functiune, sperand ca noi n-o sa observam nimic.
Astazi au decretat ca daca tot se apropia sarbatoarea Lasatei-Secului, va trebui sa ne facem costume ca sa defilam alaturi de copiii de la o scoala din apropiere. Ce idee stupida! I-am cerut detalii lui Capucine, care era responsabila de treaba asta.
- Vi se intampla deseori sa amestecati mosnegii cu tinerii?
- Facem asta ca sa cream o legatura intre generatii, mi-a explicat ea pe un ton serios.
A venit un ingrijitor nou, Romain, cred, care se ocupa de proiect. Un baiat imens, cam plinut, care pare capabil sa-si pastreze calmul indiferent de circumstante."
Am discutat despre atmosfera tensionata din timpul acelei saptamani. Membrii personalului erau la limita puterilor. Se dadeau peste cap sa tina sandramaua in functiune, sperand ca noi n-o sa observam nimic.
Astazi au decretat ca daca tot se apropia sarbatoarea Lasatei-Secului, va trebui sa ne facem costume ca sa defilam alaturi de copiii de la o scoala din apropiere. Ce idee stupida! I-am cerut detalii lui Capucine, care era responsabila de treaba asta.
- Vi se intampla deseori sa amestecati mosnegii cu tinerii?
- Facem asta ca sa cream o legatura intre generatii, mi-a explicat ea pe un ton serios.
A venit un ingrijitor nou, Romain, cred, care se ocupa de proiect. Un baiat imens, cam plinut, care pare capabil sa-si pastreze calmul indiferent de circumstante."
Detaliile produsului
