Ultimul dintre comentatorii aristotelici de limba greaca, Teofil Coridaleu s-a impus drept cea mai importanta personalitate filozofica a secolului al XVII-lea in lumea post-bizantina, influenta sa resimtindu-se si in secolul al XVIII-lea, cand scrierile sale sunt studiate la Academiile domnesti din Bucuresti si Iasi. A fost profesor si director al Scolii Patriarhiei din Constantinopol. Cursurile sale, sub forma de comentarii asupra operelor lui Aristotel - Fizica, Metafizica, Despre cer, Despre suflet etc. -, au avut un rol esential in revigorarea invatamantului grecesc, precum si in recuperarea izvoarelor filozofiei eline in Sud-Estul european. Prin comentariul sau la tratatul Despre suflet, Coridaleu se inscrie in traditia marilor comentatori aristotelici (Alexandru din Afrodisia, Temistius, Simplicius si Filopon), urmand indeaproape textul lui Aristotel, pe care il analizeaza cu finete si cu o impecabila rigoare logica.