Casa Marionne
Casa Marionne
Quell are 17 ani si si-a petrecut toata viata ca o fugara, pentru a tine secreta magia mortala ce-i curge prin vene
Ca sa se ascunda de asasinul care o urmareste, Quell intra intr-o societate magica a elitelor, numita Ordinul. Daca reuseste sa treaca de cele trei ritualuri de initiere, stapanind forma lor de magie, va putea sa-si ingroape definitiv propria putere interzisa. Dar sa devina debutanta perfecta e mult mai greu decat si-a imaginat, mai ales ca relatia cu Jordan, mentorul intunecat si antrenorul ei intr-ale omorului, nu e doar una profesor-elev.
Cand descopera masurile pe care Ordinul le ia ca sa-si apere bogatia si puterea, Quell e obligata sa aleaga: fie imbratiseaza magia neagra, fie risca sa piarda tot, inclusiv pe cei pe care a invatat sa-i iubeasca.
J. Elle ne prezinta inceputul unei serii fantasy romantice, desfasurata in timpuri moderne, impregnata de o atmosfera complet ametitoare, cu o dragoste interzisa si o magie neagra care ar putea distruge totul.
Impresionant si plin de surprize. Evadarea perfecta! - Stephanie Garber, autoarea seriei A fost odata o Inima franta
Povestea de dragoste interzisa din cele mai salbatice visuri ale mele. O incantare pentru iubitorii de romantism de toate varstele! - Ali Hazelwood, autoare de bestsellere New York Times
O fantezie cuprinzatoare, plina de magie, secrete si romantism. Casa Marionne m-a prins de la prima pagina si nu mi-a mai dat drumul. O carte incantatoare, fascinanta, pe care nu trebuie sa o ratati. - Alex Aster, autoarea romanului Lightlark
Unul dintre cele mai originale romane fantasy pe care le-am citit vreodata. O lume complexa si minunat de romantica, pe cat de magica, pe atat de periculoasa. - Nicola Yoon, autoarea romanului Si soarele e o stea
Inventiv, evocator si grandios. O calatorie captivanta, magica si uimitoare. - Karen M. McmAnus, autoarea romanului Unul dintre noi minte.
Traducere din limba engleza de Anca Dumitru.
Fragment din cartea "Casa Marionne" scrisa de J. Elle:Traducere din limba engleza de Anca Dumitru.
"Trag de firul veiozei. Inima imi bate cu putere in poept si doar asta aud in intuneric. Vitrinele de sticla cu diademe de pe coridor. Cea neagra a fost luata de la cineva care avusese toushana. Abby se foieste in asternuturi si, pentru o secunda, imi tin respiratia. Reincepe sa sforaie si incerc sa ma adun, luand in mana pantofii. Nimeni nu ma poate vedea asa. Pe cadranul ceasului din perete sclipeste cifra doi. Incerc sa-mi fac un plan. Gandeste-te! Imi vine in minte Jordan. Gandeste-te la altceva!
Peretii se inchid in jurul meu in timp ce pasesc cat pot de incet prin camera luminata de razele lunii, cautand ceva cu care sa-mi acopar capul. Ma opresc in drepul oglinzii. In ciuda intunericului, diadema straluceste ca o mie de stele. E la fel de mare ca a lui Shelby. Poate chiar mai mare. Inelele de metal negru se infasoara unul altul ca intr-un cuib de bucle. In jurul lor se ridica varfuri minuscule, ca niste turle, si totul scanteiaza in nestemate de un roz intunecat. Dar, pe metalul negru, pietrele aproape rosii.
M-am format. Ma sprijin cu o mana de comoda, privind uluita in oglinda.
Curiozitatea mea incearca sa se transforme in admiratie, dar imi feresc privirea. Trag usor de metalul ce-mi iese din scalp. Creierul imi pulseaza de durere, de parca ar fi tras cu putere din directii opuse, si-mi musc obrazul ca sa-mi inabus un tipat.
Abby se intoarce pe cealalta parte si ma gandec la ceva. As putea incerca sa am incredere in ea. Dar nu-mi dau seama cat de departe merge prietenia, loialitatea ei. Shelby? In niciun caz. Ma cuprind cu bratele, iar in minte imi revine imaginea deplorabila a lui Octos. Fac cativa pasi ezitanti, cantarind in minte optiuni imposibile. Gravltatea variantei spre care tind imi taie picioarele si ma asez pe pat. A spus ca, daca voi avea vreodata nevoie de-o favoare.
Imi musc pumnul si ma uit din nou la Abby. Nu cred ca Octos a incercat sa ma ucida. Cunosc bine duhoarea disperarii, iar el o emana prin toti porii. Insfac jacheta, pumnalul mamei si o esarfa a lui Abby, inainte de-a ma razgandi in legatura cu ceea ce am de facut.
In Chateau Soleil coridoarele sunt atat de tacute, cat ma tem ca scartaitul usii de la debara va trezi toa cele trei etaje. Peretele miscator raspunde usor la atingerea mea, asa ca ma strecor prin el si o iau la fuga pe coridor, tinandu-mi cu o mana esarfa pe cap. Usa ce da spre padure e incuiata, asa ca apelez la magia mea calda, cum am vazut-o pe Abby facand. Alung din minte toate motivele ca lucrurile sa iasa extrem de rau si pasesc. Nu am nicio alta optiune.
Nu am privilegiul ratiunii.
Afara, reusesc sa ma strecor cu doar cateva zgarieturi prin hatisul de ramuri ce ascund usa si, indata ce pun piciorul de pamant si privesc inapoi spre domeniu, bataile inimii mi se domolesc. Poteca pietruita ce strabate padurea e acoperita de frunze si ma ghidez dupa ele pana in parc. Monumentele de piatra imi indica unde sa ma opresc. Cum a reusit Abby s-o faca? Lovesc cu piciorul in piatra. Nu se intampla nimic. Incerc din nou, uitandu-ma cu atentie la pietre dupa un semn care sa-mi indice care e cea corecta. Imi trec degetele peste ele, pana cand ma dor, inghetate, apoi ating una iesita putin in relief.
- Oare asta e?
Frigul din oase imi urca in tot corpul si imi simt toushana cuibarita in mine ca o durere de care nu pot scapa, care ma strange cu putere. Ating din nou piatra si magia mea distructiva trepideaza. Simt nevoia sa ma eliberez de senzatia brusca a magiei atat de apasatoare si de prezenta in trupul meu, ca o sfera de plumb. In schimb, lovesc piatra cu piciorul, imi canalizez magia spre ea si pamantul se deschide. Chiar a functionat. Incep sa cobor, tinand strans mana pumnalul mamei.
Taverna este pustie, cu doar cateva persoane miscandu-se lent pe ringul de dans in ritmul muzicii. Mesele de joc sunt goale si luminile, aproape stinse.
- Ultima comanda a fost acum zece minute, spune barmanul, cu ochii in jos.
Octos nu se vede nicaieri.
- Poftim?
- Am spus ca ultima...
Isi ridica privirea spre mine.
- Prospatura, ai iesit foarte tarziu.
Imi strang si mai tare esarfa de pe cap. Barmanul sterge tejgheaua cu o carpa uda, in timp ce ajutorul lui incepe sa debaraseze mesele.
-Il caut pe tipul cu care am stat de vorba data trecuta. Avea o haina ponosita, era nebarbierit si cu par lung.
- Ai venit la ora asta ca sa-l cauti pe Octos?
Isi Incruciseaza bratele la piept."
59.00Lei
59.00Lei
Primesti 59 puncte
In stoc
Comanda pana la 10:00:
Estimare livrare marti, 17 iunie - vineri, 20 iunie
Descrierea produsului
Quell are 17 ani si si-a petrecut toata viata ca o fugara, pentru a tine secreta magia mortala ce-i curge prin vene
Ca sa se ascunda de asasinul care o urmareste, Quell intra intr-o societate magica a elitelor, numita Ordinul. Daca reuseste sa treaca de cele trei ritualuri de initiere, stapanind forma lor de magie, va putea sa-si ingroape definitiv propria putere interzisa. Dar sa devina debutanta perfecta e mult mai greu decat si-a imaginat, mai ales ca relatia cu Jordan, mentorul intunecat si antrenorul ei intr-ale omorului, nu e doar una profesor-elev.
Cand descopera masurile pe care Ordinul le ia ca sa-si apere bogatia si puterea, Quell e obligata sa aleaga: fie imbratiseaza magia neagra, fie risca sa piarda tot, inclusiv pe cei pe care a invatat sa-i iubeasca.
J. Elle ne prezinta inceputul unei serii fantasy romantice, desfasurata in timpuri moderne, impregnata de o atmosfera complet ametitoare, cu o dragoste interzisa si o magie neagra care ar putea distruge totul.
Impresionant si plin de surprize. Evadarea perfecta! - Stephanie Garber, autoarea seriei A fost odata o Inima franta
Povestea de dragoste interzisa din cele mai salbatice visuri ale mele. O incantare pentru iubitorii de romantism de toate varstele! - Ali Hazelwood, autoare de bestsellere New York Times
O fantezie cuprinzatoare, plina de magie, secrete si romantism. Casa Marionne m-a prins de la prima pagina si nu mi-a mai dat drumul. O carte incantatoare, fascinanta, pe care nu trebuie sa o ratati. - Alex Aster, autoarea romanului Lightlark
Unul dintre cele mai originale romane fantasy pe care le-am citit vreodata. O lume complexa si minunat de romantica, pe cat de magica, pe atat de periculoasa. - Nicola Yoon, autoarea romanului Si soarele e o stea
Inventiv, evocator si grandios. O calatorie captivanta, magica si uimitoare. - Karen M. McmAnus, autoarea romanului Unul dintre noi minte.
Traducere din limba engleza de Anca Dumitru.
Fragment din cartea "Casa Marionne" scrisa de J. Elle:Traducere din limba engleza de Anca Dumitru.
"Trag de firul veiozei. Inima imi bate cu putere in poept si doar asta aud in intuneric. Vitrinele de sticla cu diademe de pe coridor. Cea neagra a fost luata de la cineva care avusese toushana. Abby se foieste in asternuturi si, pentru o secunda, imi tin respiratia. Reincepe sa sforaie si incerc sa ma adun, luand in mana pantofii. Nimeni nu ma poate vedea asa. Pe cadranul ceasului din perete sclipeste cifra doi. Incerc sa-mi fac un plan. Gandeste-te! Imi vine in minte Jordan. Gandeste-te la altceva!
Peretii se inchid in jurul meu in timp ce pasesc cat pot de incet prin camera luminata de razele lunii, cautand ceva cu care sa-mi acopar capul. Ma opresc in drepul oglinzii. In ciuda intunericului, diadema straluceste ca o mie de stele. E la fel de mare ca a lui Shelby. Poate chiar mai mare. Inelele de metal negru se infasoara unul altul ca intr-un cuib de bucle. In jurul lor se ridica varfuri minuscule, ca niste turle, si totul scanteiaza in nestemate de un roz intunecat. Dar, pe metalul negru, pietrele aproape rosii.
M-am format. Ma sprijin cu o mana de comoda, privind uluita in oglinda.
Curiozitatea mea incearca sa se transforme in admiratie, dar imi feresc privirea. Trag usor de metalul ce-mi iese din scalp. Creierul imi pulseaza de durere, de parca ar fi tras cu putere din directii opuse, si-mi musc obrazul ca sa-mi inabus un tipat.
Abby se intoarce pe cealalta parte si ma gandec la ceva. As putea incerca sa am incredere in ea. Dar nu-mi dau seama cat de departe merge prietenia, loialitatea ei. Shelby? In niciun caz. Ma cuprind cu bratele, iar in minte imi revine imaginea deplorabila a lui Octos. Fac cativa pasi ezitanti, cantarind in minte optiuni imposibile. Gravltatea variantei spre care tind imi taie picioarele si ma asez pe pat. A spus ca, daca voi avea vreodata nevoie de-o favoare.
Imi musc pumnul si ma uit din nou la Abby. Nu cred ca Octos a incercat sa ma ucida. Cunosc bine duhoarea disperarii, iar el o emana prin toti porii. Insfac jacheta, pumnalul mamei si o esarfa a lui Abby, inainte de-a ma razgandi in legatura cu ceea ce am de facut.
In Chateau Soleil coridoarele sunt atat de tacute, cat ma tem ca scartaitul usii de la debara va trezi toa cele trei etaje. Peretele miscator raspunde usor la atingerea mea, asa ca ma strecor prin el si o iau la fuga pe coridor, tinandu-mi cu o mana esarfa pe cap. Usa ce da spre padure e incuiata, asa ca apelez la magia mea calda, cum am vazut-o pe Abby facand. Alung din minte toate motivele ca lucrurile sa iasa extrem de rau si pasesc. Nu am nicio alta optiune.
Nu am privilegiul ratiunii.
Afara, reusesc sa ma strecor cu doar cateva zgarieturi prin hatisul de ramuri ce ascund usa si, indata ce pun piciorul de pamant si privesc inapoi spre domeniu, bataile inimii mi se domolesc. Poteca pietruita ce strabate padurea e acoperita de frunze si ma ghidez dupa ele pana in parc. Monumentele de piatra imi indica unde sa ma opresc. Cum a reusit Abby s-o faca? Lovesc cu piciorul in piatra. Nu se intampla nimic. Incerc din nou, uitandu-ma cu atentie la pietre dupa un semn care sa-mi indice care e cea corecta. Imi trec degetele peste ele, pana cand ma dor, inghetate, apoi ating una iesita putin in relief.
- Oare asta e?
Frigul din oase imi urca in tot corpul si imi simt toushana cuibarita in mine ca o durere de care nu pot scapa, care ma strange cu putere. Ating din nou piatra si magia mea distructiva trepideaza. Simt nevoia sa ma eliberez de senzatia brusca a magiei atat de apasatoare si de prezenta in trupul meu, ca o sfera de plumb. In schimb, lovesc piatra cu piciorul, imi canalizez magia spre ea si pamantul se deschide. Chiar a functionat. Incep sa cobor, tinand strans mana pumnalul mamei.
Taverna este pustie, cu doar cateva persoane miscandu-se lent pe ringul de dans in ritmul muzicii. Mesele de joc sunt goale si luminile, aproape stinse.
- Ultima comanda a fost acum zece minute, spune barmanul, cu ochii in jos.
Octos nu se vede nicaieri.
- Poftim?
- Am spus ca ultima...
Isi ridica privirea spre mine.
- Prospatura, ai iesit foarte tarziu.
Imi strang si mai tare esarfa de pe cap. Barmanul sterge tejgheaua cu o carpa uda, in timp ce ajutorul lui incepe sa debaraseze mesele.
-Il caut pe tipul cu care am stat de vorba data trecuta. Avea o haina ponosita, era nebarbierit si cu par lung.
- Ai venit la ora asta ca sa-l cauti pe Octos?
Isi Incruciseaza bratele la piept."
Detaliile produsului
