„Cine scrie poezii asterne formule in memorie, cuvinte vechi, minunate pentru piatra si frunza, legate sau despartite de cuvinte noi, noi semne ale realitatii, si cine imprima formulele se si retrage in ele cu propria respiratie, dovedind de la sine adevarul acestor formule.“ (INGEBORG BACHMANN)
    „La 17 octombrie 1973, cand a murit in conditii nicicand pe deplin elucidate, am fost rugat sa scriu o evocare. Aceasta se termina cu marturisirea ca printre cele mai frumoase poeme scrise in acest secol in limba germana numar cateva din volumele ei Timp amanat si Invocarea Ursei Mari. Ma intreb, constient de vina pe care o port, de ce nu i-am spus niciodata lui IB acest lucru?“ (MARCEL REICH-RANICKI)
    „Ceea ce surprinde cel mai mult la Ingeborg Bachmann este faptul ca aceasta intelectuala stralucita nici nu a pierdut senzualitatea in poezia ei si nici nu a neglijat ab¬stractizarea, ridicand miza starii complexe pe care obisnuim sa o numim emotie la cel mai inalt rang.“ (HEINRICH BOLL)

    INGEBORG BACHMANN s-a nascut in 1926 la Klagenfurt (Austria). Dupa studii de filozofie, psihologie si germanistica la Innsbruck, Graz si Viena, obtine titlul de doctor cu o teza despre receptarea critica a lui Heidegger. Intalnirea (1948) si prietenia cu poetul originar din Bucovina Paul Celan au avut o influenta hotaratoare asupra vietii si a operei lui Bachmann.