Traian Doman – tine sa te asigure de cum incepe sa vorbeasca – nu e un fotograf profesionist. A fost toata viata profesor de istorie si acum, marturiseste el cu un zambet cald, e un „pensionar fericit”. Dintre toate lucrurile cu care s-ar putea mandri – familia, un master in arhivistica dupa 1990 – cea mai mare realizare a vietii sale incape intr-un pachet cam de marimea unui plic A42, ticsit, e drept, pe care il tine cu grija la piept.

Inauntru, rodul a doi ani de discreta, dar curajoasa si persistenta rezistenta in fata regimului comunist: fotografii ale unor cladiri sau cartiere bucurestene disparute la mijlocul anilor ’80, parti din orasul vechi, toate familiare, dragi, mai cu seama, cazute prada unor planuri megalomane de reconstructie urbana.