Una dintre cele mai puternice si mai subversive forme de protest ale femeilor si persoanelor queer, care au capatat din ce in ce mai multa relevanta si forta de-a lungul timpului, este reapropierea spatiului public interzis lor - un spatiu public care prin violenta si teroare a ramas locul privilegiat al barbatului alb cis-hetero. Aici, in acest loc de nelocuit, hoinareste si protagonista din Tot mai multa splendoare, articuland un discurs-revolta, peste care proiecteaza imaginea atat de dispretuita si criticata a femeii-flaneur. Prin imaginar, vis si iubire, ea incearca sa lase in urma frica imprimata in carne chiar din adolescenta, sa depaseasca trauma alungarii din lume si a inchiderii in privat. Increzatoare, se aventureaza sa cucereasca zone din ce in ce mai inaccesibile, precum sportul sau o comunitate-sanctuar, si dezvaluie in acelasi timp modalitatile prin care aceste spatii ii intimideaza si ii supun pe cei mai vulnerabili. Permanent sunt suprapuse si spatii salvatoare din care se recade insa, continuu, in cosmarul spatiului public. Finalul fericit nu poate insemna deocamdata victoria deplina a persecutatilor, este prea devreme pentru asta, el se manifesta doar ca simpla tarie de-a te mai intoarce acasa. - Iulia Militaru