Lectiile pe care le-am invatat in Cer valideaza nevoia unei noi intelegeri a naturii noastre spirituale. Ca fiinte spirituale in mijlocul experientei umane, noi trebuie sa ne reevaluam prioritatile eterne. Vesnicia nu dureaza cat ne inchipuim noi – ea este ceva cu mult mai mult. Atunci cand avem in fata perspectiva infinitului, putem sa ne facem o idee despre cantitatea de efort pe care trebuie sa il savarseasca fiecare suflet in rastimpul unei vieti. Cata vreme suntem facuti dupa chipul lui Dumnezeu, va fi nevoie ca noi toti sa continuam a ne dezvolta si creste spiritual, sa invatam si sa ne maturizam, sa ne cream si recream ad infinitum. Aceasta editie actualizata a Tainelor luminii este proiectata sa serveasca exact acestui scop. Ea este un dar facut lumii din iubire, din partea lui Kathryn si a mea. - Dannion Brinkley

 

    “Oriunde te afli in acest moment este exact locul unde trebuie sa fii. Si oriunde ai fi, orice ai realiza, misiunea ta este sacra. De acest lucru sunt absolut sigur, caci mi s-a aratat acest adevar in Cetatile de Cristal. Cele treisprezece Entitati de Lumina m-au instruit in ceea ce priveste importanta faptului de-a pretui fiecare clipa din timpul nostru, caci fiecare moment are scopul si sensul lui. Prin invataturile lor divine, am fost marcat profund de importanta faptului de-a fi prezent in fiecare moment, de a trai Acum. Nu exista o putere mai mare decat cea a prezentului. Este tot ce avem cu adevarat. Nu exista decat Acum. leri nu mai e altceva decat amintire, iar maine e doar un vis. In acest moment, noi avem o mare sansa de a ne manifesta dragostea, puterea si harul de indrumatori atat fata de cei tineri, cat si fata de cei in varsta. Amintiti-va, dupa cum a scris Richard Bach in Iluzii: „Cel mai bine predai ceea ce tu insuti ai nevoie sa inveti”.

    Intr-un scenariu aranjat de divinitate, am fost invatat cat de efemera poate fi viata. La varsta de douazeci si cinci de ani nu a fost nevoie decat de un singur moment pentru ca viata sa imi fie luata, din toate punctele de vedere. Ca urmare a trasnetului care m-a lovit, mi-am pierdut capacitatea de-a merge si de-a manca singur. Deci, am fost privat de capacitatea de a-mi castiga existenta si, in cele din urma, relatia de dragoste pe care o aveam atunci s-a rupt. In realitate, intr-o secunda si jumatate am pierdut tot ceea ce era valoros in viata mea. O secunda si jumatate, atat i-a luat trasnetului sa ma omoare. Inainte de asta, nu imi pierdusem niciodata vremea cu ganduri despre moarte ori murit (exceptie fiind atunci cand am oferit soldatilor inamici suprema oportunitate de a muri pentru lucrul in care credeau). Ferm convins ca eram invincibil, imi inchipuiam ca voi trai pentru totdeauna - dupa cum credem cei mai multi dintre noi."