Suntem muritori

Suntem muritori - Atul Gawande
Rasfoieste

Suntem muritori

Suntem muritori. Ce conteaza cu adevarat la sfarsitul vietii

Ce inseamna sa mori cu demnitate? Medicina moderna poate ca gaseste moduri din ce in ce mai eficiente de a lupta cu batranetea si cu moartea, dar, in cele din urma, cu totii suntem muritori. Intrebarea pe care o pune autorul este ce poate face medicina pentru a imbunatati nu doar viata, ci si sfarsitul acesteia. Pentru ca, prea adesea, oamenii isi traiesc batranetea in scaune cu rotile, in aziluri in care sunt tratati ca niste copii, sau mor din cauza unor boli grave, chinuiti de medici care nu vor sa recunoasca faptul ca au fost invinsi si care insist sa incerce pe pacient cele mai revolutionare tratamente, in ciuda suferintelor inimaginabile prin care acesta trebuie sa treaca inutil. Atul Gawande argumenteaza ca ultimele saptamani sau luni din viata unui om pot fi traite cu demnitate, alaturi de cei dragi si in mediul care l-a facut fericit. Pentru ca, de fapt, scopul principal nu ar trebui sa fie o moarte buna, ci o viata buna – pana la sfarsitul ei.
 
O carte inteleapta si curajoasa, ce pune probleme la care nimeni dintre noi nu vrea sa se gandeasca. - The Sunday Times

Dr. Gawande arata cum pacientii in faza terminala a bolii lor pot pastra aspecte importante ce tin de calitatea vietii. - Wall Street Journal
Fragment din cartea "Suntem muritori" de Atul Gawande:

"Nu de moarte imi spun cei foarte batrani ca se tem, ci de ceea ce se intampla cu putin timp inaintea mortii - ca-si pierd auzul, memoria, cei mai buni prieteni, modul de viata. Asa cum imi spunea Felix: „Batranetea este o continua serie de pierderi". Philip Roth a formulat cu si mai multa amaraciune in romanul Povestea lui Orisicine: „Batranetea nu este o lupta. Batranetea este un masacru".
Cu mult noroc si mari eforturi - daca mananca asa cum trebuie, fac miscare, isi tin sub control tensiunea, primesc ajutor medical cand au nevoie de el -, oamenii pot adeseori sa traiasca si sa se descurce pana la varste inaintate. Dar, in cele din urma, pierderile se acumuleaza pana la nivelul la care cerintele cotidiene ale vietii depasesc ceea ce putem face noi singuri, din punct de vedere fizic sau mental. Cum din ce in ce mai putini dintre noi murim din senin, cei mai multi ajungem sa traim perioade importante din viata prea debilitati si neajutorati pentru a mai putea ramane independenti.
Nu ne place sa ne gandim la o asemenea eventualitate. Ca urmare, cei mai multi dintre noi nu suntem pregatiti pentru asa ceva. Rareori ne gandim mai mult de o clipa fugara la cum ne vom trai viata, cand vom avea nevoie de ajutor permanent, pana cand este prea tarziu si nu mai avem prea multe solutii.
Cand Felix a ajuns la cumpana respectiva, nu el a fost cel handicapat, ci Bella. An dupa an, am fost martorul dificultatilor tot mai mari prin care trecea. Felix ramanea intr-o stare de sanatate uimitor de buna pana dupa ce a implinit nouazeci de ani. N-a prezentat crize medicale si si-a pastrat programul saptamanal de exercitii fizice. A continuat sa-i invete geriatrie pe studenti si sa faca parte din comitetul de sanatate de la Orchard Cove. Nici macar n-a trebuit sa renunte la sofat. Dar Bella se stingea, pur si simplu. Si-a pierdut vederea total. Auzul i-a slabit foarte mult. Avea memoria sever afectata. Cand luam cina impreuna, trebuia sa i se reamintesca de mai multe ori ca stateam si eu la masa, in fata ei.
Ea si Felix resimteau ceea ce pierdusera, dar si placerile lucrurilor pe care inca le mai aveau. Chiar daca nu ne mai tinea minte pe mine sau pe altii, pe care nu-i cunostea foarte bine, se bucura de companie si de conversatie si le cauta pe amandoua. Mai mult decat atat, ea si Felix inca mai purtau acea discutie numai a lor, care nu contenise o clipa, de cateva decenii. El isi gasise un mare scop in viata in a avea grija de ea, iar pentru ea, la fel, insemna mare lucru sa fie mereu prezenta pentru el. Prezenta fizica a celuilalt era, pentru fiecare dintre ei, reconfortanta. El o imbraca, o spala, o ajuta sa manance. Cand mergeau, se tineau de mana. Noaptea, in pat, stateau imbratisati, ocrotindu-se reciproc, pana cand adormeau, intr-un tarziu. Acele momente, spunea Felix, ramaneau printre cele mai indragite, pentru amandoi. Simtea ca se cunosteau si se iubeau mai mult decat in toti cei aproape saptezeci de ani petrecuti impreuna.
Cu toate acestea, intr-o zi, au trecut printr-o experienta care le-a reamintit cat de fragila devenise viata lor. Bella racise si in urechile ei se acumula lichid. Un timpan i s-a fisurat. A ramas, in felul acesta, cu totul surda. Atat a trebuit, ca sa piarda si ultimul fir care-i mai lega. Pe langa faptul ca-si pierduse vederea si avea probleme cu memoria, surzenia ei facea imposibila, pentru Felix, orice fel de comunicare cu ea."
Citeste mai mult

-20%

PRP: 29.90 Lei

!

Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.

23.92Lei

23.92Lei

29.90 Lei

Primesti 23 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

Indisponibil

Plaseaza rapid comanda

Important icon msg

Completeaza mai jos numarul tau de telefon

Poti comanda acest produs introducand numarul tau de telefon. Vei fi apelat de un operator Libris.ro in cele mai scurt timp pentru prealuarea datelor necesare.

Descrierea produsului

Suntem muritori. Ce conteaza cu adevarat la sfarsitul vietii

Ce inseamna sa mori cu demnitate? Medicina moderna poate ca gaseste moduri din ce in ce mai eficiente de a lupta cu batranetea si cu moartea, dar, in cele din urma, cu totii suntem muritori. Intrebarea pe care o pune autorul este ce poate face medicina pentru a imbunatati nu doar viata, ci si sfarsitul acesteia. Pentru ca, prea adesea, oamenii isi traiesc batranetea in scaune cu rotile, in aziluri in care sunt tratati ca niste copii, sau mor din cauza unor boli grave, chinuiti de medici care nu vor sa recunoasca faptul ca au fost invinsi si care insist sa incerce pe pacient cele mai revolutionare tratamente, in ciuda suferintelor inimaginabile prin care acesta trebuie sa treaca inutil. Atul Gawande argumenteaza ca ultimele saptamani sau luni din viata unui om pot fi traite cu demnitate, alaturi de cei dragi si in mediul care l-a facut fericit. Pentru ca, de fapt, scopul principal nu ar trebui sa fie o moarte buna, ci o viata buna – pana la sfarsitul ei.
 
O carte inteleapta si curajoasa, ce pune probleme la care nimeni dintre noi nu vrea sa se gandeasca. - The Sunday Times

Dr. Gawande arata cum pacientii in faza terminala a bolii lor pot pastra aspecte importante ce tin de calitatea vietii. - Wall Street Journal
Fragment din cartea "Suntem muritori" de Atul Gawande:

"Nu de moarte imi spun cei foarte batrani ca se tem, ci de ceea ce se intampla cu putin timp inaintea mortii - ca-si pierd auzul, memoria, cei mai buni prieteni, modul de viata. Asa cum imi spunea Felix: „Batranetea este o continua serie de pierderi". Philip Roth a formulat cu si mai multa amaraciune in romanul Povestea lui Orisicine: „Batranetea nu este o lupta. Batranetea este un masacru".
Cu mult noroc si mari eforturi - daca mananca asa cum trebuie, fac miscare, isi tin sub control tensiunea, primesc ajutor medical cand au nevoie de el -, oamenii pot adeseori sa traiasca si sa se descurce pana la varste inaintate. Dar, in cele din urma, pierderile se acumuleaza pana la nivelul la care cerintele cotidiene ale vietii depasesc ceea ce putem face noi singuri, din punct de vedere fizic sau mental. Cum din ce in ce mai putini dintre noi murim din senin, cei mai multi ajungem sa traim perioade importante din viata prea debilitati si neajutorati pentru a mai putea ramane independenti.
Nu ne place sa ne gandim la o asemenea eventualitate. Ca urmare, cei mai multi dintre noi nu suntem pregatiti pentru asa ceva. Rareori ne gandim mai mult de o clipa fugara la cum ne vom trai viata, cand vom avea nevoie de ajutor permanent, pana cand este prea tarziu si nu mai avem prea multe solutii.
Cand Felix a ajuns la cumpana respectiva, nu el a fost cel handicapat, ci Bella. An dupa an, am fost martorul dificultatilor tot mai mari prin care trecea. Felix ramanea intr-o stare de sanatate uimitor de buna pana dupa ce a implinit nouazeci de ani. N-a prezentat crize medicale si si-a pastrat programul saptamanal de exercitii fizice. A continuat sa-i invete geriatrie pe studenti si sa faca parte din comitetul de sanatate de la Orchard Cove. Nici macar n-a trebuit sa renunte la sofat. Dar Bella se stingea, pur si simplu. Si-a pierdut vederea total. Auzul i-a slabit foarte mult. Avea memoria sever afectata. Cand luam cina impreuna, trebuia sa i se reamintesca de mai multe ori ca stateam si eu la masa, in fata ei.
Ea si Felix resimteau ceea ce pierdusera, dar si placerile lucrurilor pe care inca le mai aveau. Chiar daca nu ne mai tinea minte pe mine sau pe altii, pe care nu-i cunostea foarte bine, se bucura de companie si de conversatie si le cauta pe amandoua. Mai mult decat atat, ea si Felix inca mai purtau acea discutie numai a lor, care nu contenise o clipa, de cateva decenii. El isi gasise un mare scop in viata in a avea grija de ea, iar pentru ea, la fel, insemna mare lucru sa fie mereu prezenta pentru el. Prezenta fizica a celuilalt era, pentru fiecare dintre ei, reconfortanta. El o imbraca, o spala, o ajuta sa manance. Cand mergeau, se tineau de mana. Noaptea, in pat, stateau imbratisati, ocrotindu-se reciproc, pana cand adormeau, intr-un tarziu. Acele momente, spunea Felix, ramaneau printre cele mai indragite, pentru amandoi. Simtea ca se cunosteau si se iubeau mai mult decat in toti cei aproape saptezeci de ani petrecuti impreuna.
Cu toate acestea, intr-o zi, au trecut printr-o experienta care le-a reamintit cat de fragila devenise viata lor. Bella racise si in urechile ei se acumula lichid. Un timpan i s-a fisurat. A ramas, in felul acesta, cu totul surda. Atat a trebuit, ca sa piarda si ultimul fir care-i mai lega. Pe langa faptul ca-si pierduse vederea si avea probleme cu memoria, surzenia ei facea imposibila, pentru Felix, orice fel de comunicare cu ea."
Citeste mai mult

Detaliile produsului

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Rating general al produsului

5 stele
3
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Review-uri

Onishka 14/03/2023 11:48
green icon awesome check Achizitie verificata
Foarte frumoasă. Te ajută să vezi un sens în îmbătrânire, și îți arată că ea poate fi și demnă, indiferent de cât de bolnav ești. De asemenea, apreciezi mai mult privilegiul unei vieți îndelungate.
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments
sorin patrascoiu 23/06/2020 11:47
green icon awesome check Achizitie verificata
O carte extraordinară, scrisă de un medic chirurg cu certe abilitati literare.Dupa ce am citit " Pe muchie de cutit" de același autor iată că am din nou o surpriză plăcută. Despre viața și moarte, despre cum se poate menține nivelul de calitate al vietii la o vârstă înaintată. Recomand cu căldură.
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments
severgulea 14/06/2020 18:00
Un volum necesar si important, semnat de un chirurg american cu experiente deopotriva personale si profesionale in ceea ce priveste destinul nostru muritor. Intr-un secol in care asistenta medicala si confortul societatilor au crescut speranta de viata mult, moartea si imbatranirea au devenit teme oarecum tabu, atata timp cat expectatiile noastre de a trai mai mult sunt dublate si de expectatii de a avea experiente placute si active chiar si la varste inaintate. In timp ce medicina se tehnologizeaza si isi asuma un scut tehnic prin care viata, definita in termeni cantitativi-obiectivi va putea fi prelungita chiar si in cazul unor afectiuni debilitatnte avansate, Gawande ne propune sa meditam pe marginea unei viziuni calitative, in care sensul eforturilor deopotriva ale specialistilor si ale pacientilor sa nu se blocheze in dezideratul cantitativ (cate luni/ cati ani mai am de trait?) ci sa includa si o perspectiva calitativa: cum vreau sa traiesc timpul care mi-a mai ramas? In aceasta logica mai flexibila si care sustine pacientul sa isi aleaga o existenta in care nu supravietuirea cu orice pret e esentiala, Atul Gawande ne pune in vedere faptul ca medicina ar putea sa-si aminteasca si de misiunea ei de a ne calauzi si a ne ajuta sa murim (inevitabil) cu demnitate.
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments

3 din 3 de rezultate

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one