Sunetul muntelui

Sunetul muntelui - Yasunari Kawabata
Rasfoieste

Sunetul muntelui

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura

Roman publicat in 1954, Sunetul muntelui este o naratiune de o tainica perfectiune a senzatiilor evanescente, in care presimtirea mortii atrage o delicata pasiune tarzie. Elegie existentiala intensa, asternuta pe hartie cu o seninatate aparenta.  Putine romane redau criza batranetii atat de expresiv ca ”Sunetul muntelui”. In portretul pe care i-l face unui om de afaceri trecut de saizeci de ani, Yasunari Kawabata cartografiaza, pe de o parte, diminuarea treptata a dorintei acestuia de a trai, surprinzand, pe de alta parte, zvacnetul pasiunii care ii ilumineaza apropierea sfarsitului.  Fragment din volum:
 
“Si vara, si iarna clopotul de la templu batea la ora sase dimineata. Si de cate ori il auzea, si vara, si iarna, Shingo isi spunea ca s-a trezit prea devreme.
Asta nu insemna ca se si scula din pat imediat.
Ora sase nu era acelasi lucru vara si iarna. Clopotul batea la aceeasi ora, iar Shingo isi dadea seama ca era sase, dar vara soarele se afla deja sus pe cer.
Tinea un ceas mare de mana langa perna. Dar ca sa se uite la el, trebuia sa aprinda lumina, sa-si puna ochelarii, asa ca rareori o facea. Fara ochelari nu reusea sa vada care era orarul si care minutarul.
Nu se temea c-o sa doarma prea mult. Problema era ca se trezea prea devreme.
Ora sase intr-o dimineata de iarna era foarte devreme, dar cum nu putea sa mai stea in pat, Shingo se ducea dupa ziare.
De cand nu mai aveau fata in casa, Kikuko se trezea sa faca treburile de dimineata.
- Te-ai sculat devreme, tata-socrule, ii spunea ea.
- O sa mai dorm putin, ii raspundea el, invariabil rusinat de cat de matinal era.
- Chiar te rog. N-am apucat nici macar sa pregatesc apa fierbinte.
Dar daca Kikuko era treaza, Shingo simtea ca are companie. De la ce varsta incepuse oare sa se simta singur si sa se trezeasca inainte ca soarele iernatic sa se fi ridicat? 
Primavara era mai bine cand se trezea devreme.
Trecuse acum de jumatatea lui mai si, dupa ce batu clopotul, se auzi tipatul unui uliu.
- Asadar, a venit din nou, bombani el din pat.
Uliul paru sa se roteasca grandios pe deasupra acoperisului, iar apoi zbura catre mare.
Shingo se scula.
Se uita cu atentie la cer pe cand se spala pe dinti, dar nu mai zari pasarea."
Citeste mai mult

-5%

PRP: 29.00 Lei

!

Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.

27.55Lei

27.55Lei

29.00 Lei

Primesti 27 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

In stoc

Descrierea produsului

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura

Roman publicat in 1954, Sunetul muntelui este o naratiune de o tainica perfectiune a senzatiilor evanescente, in care presimtirea mortii atrage o delicata pasiune tarzie. Elegie existentiala intensa, asternuta pe hartie cu o seninatate aparenta.  Putine romane redau criza batranetii atat de expresiv ca ”Sunetul muntelui”. In portretul pe care i-l face unui om de afaceri trecut de saizeci de ani, Yasunari Kawabata cartografiaza, pe de o parte, diminuarea treptata a dorintei acestuia de a trai, surprinzand, pe de alta parte, zvacnetul pasiunii care ii ilumineaza apropierea sfarsitului.  Fragment din volum:
 
“Si vara, si iarna clopotul de la templu batea la ora sase dimineata. Si de cate ori il auzea, si vara, si iarna, Shingo isi spunea ca s-a trezit prea devreme.
Asta nu insemna ca se si scula din pat imediat.
Ora sase nu era acelasi lucru vara si iarna. Clopotul batea la aceeasi ora, iar Shingo isi dadea seama ca era sase, dar vara soarele se afla deja sus pe cer.
Tinea un ceas mare de mana langa perna. Dar ca sa se uite la el, trebuia sa aprinda lumina, sa-si puna ochelarii, asa ca rareori o facea. Fara ochelari nu reusea sa vada care era orarul si care minutarul.
Nu se temea c-o sa doarma prea mult. Problema era ca se trezea prea devreme.
Ora sase intr-o dimineata de iarna era foarte devreme, dar cum nu putea sa mai stea in pat, Shingo se ducea dupa ziare.
De cand nu mai aveau fata in casa, Kikuko se trezea sa faca treburile de dimineata.
- Te-ai sculat devreme, tata-socrule, ii spunea ea.
- O sa mai dorm putin, ii raspundea el, invariabil rusinat de cat de matinal era.
- Chiar te rog. N-am apucat nici macar sa pregatesc apa fierbinte.
Dar daca Kikuko era treaza, Shingo simtea ca are companie. De la ce varsta incepuse oare sa se simta singur si sa se trezeasca inainte ca soarele iernatic sa se fi ridicat? 
Primavara era mai bine cand se trezea devreme.
Trecuse acum de jumatatea lui mai si, dupa ce batu clopotul, se auzi tipatul unui uliu.
- Asadar, a venit din nou, bombani el din pat.
Uliul paru sa se roteasca grandios pe deasupra acoperisului, iar apoi zbura catre mare.
Shingo se scula.
Se uita cu atentie la cer pe cand se spala pe dinti, dar nu mai zari pasarea."
Citeste mai mult

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Rating general al produsului

5 stele
0
4 stele
1
3 stele
0
2 stele
1
1 stele
0

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Review-uri

scasika 23/01/2021 11:12
O exceptionala carte in care observatia atenta a naturii si a starilor personajelor ne da o naratiune poetica. Dragostea imposibila este una din temele acestei carti. Dragoste sau patima? O carte bine scrisa.
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments
Simona66 27/08/2020 20:09
Imediat ce am luat cartea in mana cele doua sunete din numele scriitorului mi-au amintit ca il vazusem candva pe o lista a scriitorilor sinucigasi, chiar el era, naratiunea lui Kawabata e anacronica, difuza si plina de un lirism patimas, ca si alti scriitori care au suferit toata viata de depresie severa: Sylvia Plath, Virginia Woolf, Ernest Hemingway sau Ken Kesey, Kwabata are un spatiu epic gol, o actiune statica bazata pe atmosfera si simtaminte puternice de melancolie, dezolare, dramatism interior si fluctuatii de imagine, elementele - cheie ale textului se imprastie intr-un haos provocat de evenimentele memoralistice din copilaria plina de tragism a scriitorului, ramas orfan de mic si crescut doar de bunic pana la 15 ani cand il pierde si pe el, faptura impozanta a bunicului pare sa-l urmareasca pe autor intreaga viata, iminenta mortii e inevitabila astfel culmineaza cu o otravire cu gaze in 1972, la fel ca Sylvia Plath, Yasnuri alge cea mai scurta cale iligibila sprea moarte- asfixia!Recomandare pentru o zi canicualara, racoarea muntelui si a caisilor proaspat infloriti se dispenseaza subtil in aer pana raman doar fragmente dintr-o antibiografie cu elemente fictive si nuante de rasarit japonez...
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments

2 din 2 de rezultate

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one