Animalele sunt omniprezente in vietile si societatile noastre, in gandurile si cultura noastra si ar fi aproape imposibil sa ne imaginam viata fara ele si sa ne intelegem pe noi insine in absenta lor. Societatile si culturile noastre au fost construite pe exploatarea animalelor si sunt inca, intr-o foarte mare masura, dependente de aceasta. Animalele exista in miturile, legendele si folclorul tuturor popoarelor. Religiile tuturor comunitatilor includ animalele in cosmologiile lor, in credinte, ritualuri sau in practica. Ele au fost venerate, au fost considerate tabu, au fost sacrificate sau asociate cu diverse zeitati sau spirite. Din acest motiv poate, relatia noastra cu el este una absolut speciala, complexa, ambivalenta si dificil de inteles. Pe de o parte exploatate si folosite drept resurse, pe de alta parte tovarasi si prieteni iubiti, care ne ajuta sa ne vindecam, sa devenim mai buni, mai empatici, mai plini de compasiune.

 

In mod normal faptul ca astazi intelegem si cunoastem animalele mai bine ar trebui sa determine implicit si schimbari majore in modul in care le tratam. Dar lunga noastra istorie, in care am vazut lumea non-umana doar ca simpla resursa si animalele ca fiind create / existand numai pentru propriul nostru beneficiu, face ca aceasta tranzitie sa fie mult prea dificila. Credinta ca oamenii ar fi cognitiv sau moral superiori celorlalte animale are radacini foarte adanci in convingerile personale, organizarea sociala si sistemele juridice din intreaga lume. Faptul ca miliarde de animale sunt exploatate si ucise pentru beneficiul oamenilor nu este afectat intr-o masura semnificativa de cunoasterea si intelegerea abilitatilor extraordinare ale celorlalte fiinte vii, de intelegerea faptului ca si aceste fiinte simt, gandesc si sufera in modalitati similare cu noi.